Preotul Calistrat a transmis un mesaj profund despre rolul părinților în formarea caracterului copiilor, subliniind importanța educației în familie și impactul direct al comportamentului adulților asupra celor mici. Într-o reflecție despre modul în care valorile și atitudinile sunt transmise generațiilor următoare, el evidențiază responsabilitatea părinților ca adevărați „sculptori” ai copiilor lor.

„Dacă tata a fumat, a băut şi a bătut-o pe mamă, copiii au învăţat la fel! Aşa au crezut că e normal”, a afirmat părintele Calistrat, punctând că modelul parental influențează profund comportamentul și valorile copiilor. El continuă prin a explica că atunci când părinții învață copiii să vorbească frumos, să folosească șervețelul, să mănânce cu furculița, să mulțumească și să se închine la masă, atunci aceștia devin adevărați „sculptori” în „crucea” pe care o poartă copiii lor.

O lecție dură despre inocență și influența mediului familial

Părintele relatează o întâmplare cutremurătoare petrecută în ograda unei mănăstiri, unde a surprins o discuție între doi copii. Un copil mai necăjit a încercat să se joace cu jucăria altuia, iar răspunsul primit a fost: „Mama mi-a spus să nu stau de vorbă cu copii de condiţie proastă!”

„Mie mi-a picat faţa când am auzit ce ştia un copil de 4 ani despre alt copil şi ce se discuta în casa lor! Adică, ce mod de a vedea lucrurile!”, a mărturisit el, evidențiind cât de mult reflectă gândirea copiilor mediul familial în care cresc. „Copiii sunt inocenţi, se joacă, râd, mănâncă, se scuipă, se bat, se împacă…”, a adăugat părintele, subliniind că această perspectivă negativă nu este sănătoasă.

Trei valori esențiale: dragoste de muncă, respect și credință

Din acest motiv, el subliniază că părinții trebuie să ofere copiilor trei lucruri fundamentale: dragoste de muncă, respect şi credinţă. „Înaintea noastră, indiferent cine stă şi cine nu stă, cine vine sau nu vine, cine salută şi cine nu salută, noi trebuie să avem statutul de oameni!”, a afirmat părintele Calistrat.

În concluzie, el insistă că omenia se învață în familie, nu în afara ei: „Iar omenia n-o iei decât din familie! N-o iei de pe deal… În clipa în care copilul nu este politicos, este Oglinda Părinţilor!”