Preoții subliniază că aghiasma mare se consumă doar timp de opt zile, din ziua de Bobotează până pe 14 ianuarie. După această perioadă, credincioșii sunt încurajați să o păstreze în locuințele lor, similar cu alte obiecte sfințite.
Termenul de „aghiasmă” se referă atât la procesul de sfințire a apei, cât și la apa în sine, care este considerată sfințită. Aghiasma de la Bobotează este specială, fiind denumită „mare” datorită puterii sale spirituale deosebite. Aceasta este evidențiată chiar în textul rugăciunii care însoțește sfințirea: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului…”.
Teologii de la Arhiepiscopia Tomisului afirmă că aghiasma mare se păstrează într-o stare nestricată pentru o perioadă îndelungată, rămânând proaspătă și plăcută la gust, așa cum au observat Sfinții Părinți și scriitorii bisericești de-a lungul timpului. Preoții recomanda ca cei care doresc să consume aghiasmă să o păstreze într-un loc de cinste, în sticle curate, și să o bea pe nemâncate până pe 14 ianuarie, când se sărbătorește Odovania praznicului Bobotezei. De asemenea, poate fi consumată în zile de post sever sau la anumite sărbători, cu binecuvântarea preotului duhovnic, dupa spovedanie.
Preotul Gheorghe Colțea, citat de Trinitas Tv, menționează că aghiasma mare, sfințită anual în ziua de Bobotează, are „o putere foarte mare și rezistă stricăciunii pentru multă vreme.” Acesta recomandă consumarea aghiasmei suficiente pentru a dura un an, avertizând că „nu este bine să testăm puterea aghiasmei în funcție de preotul care a sfințit-o.”
În cazul în care rămâne aghiasmă din anii anteriori, părintele Colțea recomandă ca aceasta să nu fie consumată, avertizând împotriva ispitelor aduse de Dumnezeu, mai ales în contextul sănătății și înțelepciunii. În această situație, aghiasma trebuie dusă la un râu cu apă curată și turnată acolo, sfințind astfel întreg cursul apei. Cei care vor folosi acea apă, fie pentru consum, fie pentru spălare, se vor sfinți.
O altă soluție indicată de preot pentru aghiasma rămasă este plasarea ei la rădăcina unui copac. „Este esențial să ne raportăm cu respect și cuviință față de cele sfinte, nu doar față de aghiasmă, deoarece toate acestea sunt sfințite și contribuie la sfințirea noastră”, a concluzionat părintele Gheorghe Colțea.
