Orice icoană pictată corect, fie ea originală sau copie, are potențialul de a deveni făcătoare de minuni, însă acest lucru depinde în mod esențial de atitudinea și starea spirituală a celui care se roagă, explică un părinte stareț într-un interviu recent. Pentru ca o icoană să devină făcătoare de minuni, persoana care se roagă trebuie să ajungă la o înălțare spirituală profundă și o uniune sufletească cu sfântul reprezentat în icoană.
Părintele stareț subliniază că minunea nu depinde doar de icoană, ci mai ales de omul care se roagă. „Toate icoanele pictate corect sunt făcătoare de minuni. Dar chiar și o icoană realistă poate să devină făcătoare de minuni, datorită subiectului”, spune acesta. Reprezentarea icoanei este doar un mijloc, iar minunea apare atunci când omul ajunge la o tensiune duhovnicească deosebită în timpul rugăciunii și se unește cu persoana sfântă, prezentă în duh.
Este esențial ca rugăciunea să fie făcută cu o intenție corectă și smerenie autentică. Minunea nu se întâmplă dacă cel care se roagă cere lucruri banale, pe care le poate face singur sau apropiații săi. „Dacă-I ceri lui Dumnezeu un lucru pe care nu-l poți face tu și nici cei din jur – de exemplu, ai încercat toate posibilitățile pământești și nu mai ai nicio speranță decât la Dumnezeu, să facă o minune, atunci Dumnezeu face minunea, pentru că numai la El este scăparea”, explică părintele.
Mulți credincioși nu sunt ascultați pentru că nu știu să se roage cum trebuie. Rugăciunea trebuie să înceapă cu acceptarea voii divine: „Doamne, facă-se voia Ta. Nu vin la Tine cu voia mea; facă-se voia Ta”. Apoi, credinciosul poate să-și exprime necazurile și durerile, adăugând la final: „Facă-se voia Ta. Tu știi mai bine ceea ce îmi este de folos”.
„Dacă omul ar face într-adevăr așa, are mai multe șanse să fie ascultat. Și atunci sfântul, Maica Domnului, Iisus din icoană răspunde. Nu se poate să nu răspundă!”, afirmă părintele stareț. Totuși, pentru a primi răspuns, este necesar ca omul să se smerească și să-și cunoască propria condiție de creatură, limitată și păcătoasă în fața lui Dumnezeu și a sfinților îndumnezeiți.
În fața unei icoane sfinte, cum este cea a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, credinciosul trebuie să se adreseze cu smerenie și dorința sinceră de a urma exemplul sfântului: „Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, ce minunat ai trăit! Te-ai îndumnezeit. Ai devenit nemuritor. Cât aș vrea și eu să-ți urmez! Cum mă poți ajuta?”
Părintele stareț amintește și de pilda tâlharului din Evanghelie, al cărui mod de a se ruga a fost ascultat imediat de Dumnezeu. „Tâlharul din dreapta a intrat în gândirea lui Dumnezeu și atunci Dumnezeu imediat l-a ascultat, după ce I s-a rugat: ‘Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta’. Imediat i-a răspuns: ‘Astăzi vei fi cu Mine în Rai’”.
Astfel, pentru ca rugăciunea să fie corectă, credinciosul trebuie să renunțe la voința proprie egoistă și să se unească cu gândirea și voința lui Dumnezeu, o condiție fundamentală pentru ca rugăciunea să fie primită.
Părintele stareț concluzionează că Biserica nu se conduce după minuni și nici nu are nevoie de ele pentru a-și îndeplini misiunea spirituală. „Biserica îndumnezeiește pe om fără minuni. Minunea este o manifestare de excepție și Dumnezeu o săvârșește atunci când crede El că e necesar.”
