Creştin-ortodocşii îl sărbătoresc anual, la data de 20 iunie, pe Sfântul Sfinţit Mucenic Metodie, episcopul Patarelor, o figură proeminentă în istoria Bisericii pentru lupta sa împotriva ereziilor şi pentru păstorirea cu înţelepciune a credincioşilor. Sinaxarul menţionează că Metodie, consacrat de mic lui Dumnezeu, a fost un vas ales al Sfântului Duh, care şi-a asumat cu dăruire responsabilitatea conducerii spirituale a comunităţii sale.

Potrivit Vieţilor sfinţilor, după ce a primit harul preoţiei şi arhieriei, Sfântul Metodie a păstorit cu grijă şi devotament turma încredinţată, luminând poporul prin cuvinte pline de blândeţe şi învăţătură duhovnicească. Într-un moment de criză, când învăţătura eretică a lui Origen a început să câştige adepţi, Metodie a reacţionat cu fermitate, combătând această doctrină „cu foc dumnezeiesc”, reducând astfel la tăcere mulţimea rătăcită prin puterea cuvintelor sale şi harul primit de la Dumnezeu.

Influenţa sa a fost atât de puternică, încât vrăjmaşii Bisericii, neputând suporta opoziţia sa, au plănuit să-l elimine. Astfel, Sfântul Metodie a fost supus martiriului prin decapitare, moment în care şi-a încheiat viaţa pământească, trecând spre viaţa veşnică. Conform surselor bisericeşti, înainte de a fi ucis, el era deja pregătit să devină „moarte purtătoare de viaţă”, oferindu-se pe sine ca jertfă lui Hristos şi fiind astfel încoronat cu „îndoite cununi” pentru credinţa şi curajul său.

Pe lângă viaţa sa exemplară, Sfântul Metodie a lăsat în urmă scrieri de o valoare spirituală incontestabilă. În acestea, el a profeţit evenimente majore precum schimbările împăraţilor, conflictele între popoare, distrugerile şi decăderile cetăţilor, dar şi despre starea sufletească a credincioşilor şi a ereticilor, despre sfârşitul lumii, venirea Antihristului şi destrămarea definitivă a lumii materiale. Aceste profeţii reflectă adâncimea harului său dumnezeiesc şi importanţa sa în tradiţia ortodoxă.