Omul care a căzut odată, este supus pocăinței și câtă vreme n-a dobândit iertarea, nu se află la adăpost.
Păcatul a fost cu adevărat săvârșit, dar milostivirea este a lui Dumnezeu. Inima ta să nu fie fără de grijă, până când te vei înfățișa la scaunul de judecată al lui Dumnezeu.
Dacă vrei să știi de ți-au fost iertate păcatele, Iată semn: dacă păcatele săvârșite nu se mai mișcă în inima ta, nu-ți mai aduci aminte cum erau, fără îndoială că ai dobândit milă.
Dar, dacă ele trăiesc în tine, stăpânește-te și plângi pentru ele; că a nu te îngriji de ele, înainte de a te înfățișa la judecata lui Dumnezeu, este pricină de cutremur, de frică și de spaimă.
Cuviosul Isaia Pustnicul; Asketiconul
