Prăznuită în fiecare an la data de 15 august, Adormirea Maicii Domnului reprezintă cel mai important praznic închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, fiind cunoscută în tradiția populară atât ca „Sfânta Maria Mare”, cât și sub denumirea teologică de „Paștile verii”, potrivit informațiilor publicate de ActiveNews cu referire la date furnizate de Bizanticons.

Deși asocierea poate părea surprinzătoare la o primă vedere, rânduiala liturgică și mesajul sărbătorii dezvăluie numeroase asemănări cu Învierea Domnului, incluzând postul premergător, Prohodul Maicii Domnului, Epitaful purtat în procesiune și trecerea de la moarte la viață.

Biserica nu tratează Adormirea Maicii Domnului ca pe o simplă comemorare a morții, termenul de „adormire” reflectând viziunea creștină asupra sfârșitului vieții pământești ca mutare spre veșnicie, după cum arată troparul praznicului: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții…”.

Perioada este precedată începând cu 1 august de Postul Adormirii Maicii Domnului, un post aspru care amintește de Postul Mare dinaintea Învierii, fiindu-i asociată și sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului din 6 august.

În ajunul sărbătorii, în biserici și mănăstiri se cântă Prohodul Maicii Domnului, după modelul Prohodului Mântuitorului, iar Epitaful cu scena Adormirii este purtat în procesiune. Una dintre cântări menționează: „În mormânt Viață/ Ai fost pus, Hristoase,/ Și-a vieții Maică-acum/ intră în mormânt/ Și se mută la viața cea de sus”.

Clarificarea teologică subliniază că denumirea de „Paștile verii” nu înseamnă existența a două Paști egale, deoarece Hristos a înviat prin propria Sa putere dumnezeiască, în timp ce Maica Domnului a fost mutată cu trupul la cer prin lucrarea lui Dumnezeu, fiind prima care se împărtășește din biruința Fiului asupra morții.