„FRATILOR, LUAȚI AMINTE, RUGATI-VĂ CU RUGĂCIUNEA INIMII…
+Rugăciunea inimii nu este o simplă rugăciune, ci o adevărată armă împotriva diavolului.+
…„Fiţi atenţi, că este armă nucleară! Zguduie pe diavol, îl face să dispară.

Este o rugăciune puternică, concentrată, înspăimântătoare. În cadrul ei sunt cuprinse toate rugăciunile”.

Stareţul Chiliei Sfântul Spiridon din Muntele Athos, preotul Gheron Nikon

Să rostim cât mai des rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”.

Părinţii cei duhovniceşti ne îndeamnă să folosim mai ales rugăciunea aceasta: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi au dat şi o rânduială în privinţa aceasta.

Pe mine m-a învăţat Părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, în 1942, cum să fac această rugăciune, lipind-o de respiraţie. Şi anume a zis aşa: să spun cu mintea – deci cu cuvântul gândit – „Doamne” între respiraţii; concomitent cu inspirarea, deci trăgând aerul în piept, să zic: „Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu”, şi expirând, dând afară aerul din piept, să zic: „miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Aceasta nu e o condiţie necesară pentru mântuire, adică acela care zice pe respiraţie se mântuieşte, şi cel care zice altfel nu se mântuieşte.

Important e să fii angajat în rugăciunea aceasta, în metoda aceasta de curăţire a sufletului. Bineînţeles că lucrul acesta nu trebuie să-l facă cineva care este angajat în alte lucrări în care e solicitată mintea.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 131)