Calendarul ortodox din data de 25 iulie 2026 aduce în atenția credincioșilor sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, ocrotitoarea mamei și a familiei. De asemenea, Biserica Greco-Catolică prăznuiește Adormirea Sfintei Ana, alături de Sfintele cuvioase Olimpiada și Eupraxia, în timp ce romano-catolicii îi cinstesc pe Sfinții Iacob apostolul, Valentina și Cristofor.
Potrivit datelor istorice și religioase preluate de România TV și crestinortodox.ro, Sfânta Ana, care i-a dat viață Născătoarei de Dumnezeu, provine din neamul preoțesc al lui Levi. Aceasta a fost fiica Mariei și a preotului Natan, descendent direct al lui Aaron, fratele lui Moise, venind pe lume în perioada reginei Cleopatra a Egiptului, între anii 69 și 30 î.Hr., în cadrul unei familii profund credincioase.
Sfânta Ana a avut alte două surori, pe Maria, care a devenit mama Salomei, și pe Sovi, mama Elisabetei, cea care l-a adus pe lume pe Sfântul Ioan Botezătorul fiind soția preotului Zaharia. După ce s-a căsătorit cu Ioachim, Ana a devenit mamă la vârsta înaintată, dând-o pe lume pe Fecioara Maria. La împlinirea vârstei de trei ani, Fecioara Maria a fost dusă la templul din Ierusalim pentru a fi închinată slujirii divine. După trecerea în veșnicie a soțului său, Ioachim, Sfânta Ana s-a mutat la Ierusalim, unde și-a petrecut restul zilelor în rugăciune, post și fapte de milostenie.
În această zi de sărbătoare, credincioșii rostesc rugăciuni speciale către Sfânta Ana pentru obținerea de prunci și tămăduirea copiilor aflați în suferință. Rugăciunea începe astfel: „Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel ce numai cu cuvântul Tău ai făcut cerul şi pământul cu toate cele ce sunt într-însele; Dumnezeule, Cel ce ai zis făpturilor Tale să crească şi să se înmulţească, Tu cel ce ai binecuvântat pe Sara, soţia lui Avraam, şi la bătrâneţile ei a născut pe Isaac, şi ai dăruit Anei, ce era stearpă, pe Samuil Prorocul şi alţi copii, dă-mi şi mie roadă pântecelui meu, şi nu mă lăsa să rămân pururea de ocară şi urgie oamenilor.”
Textul sacru continuă cu cererea: „Adonai, Doamne Savaot, Tu Care ştii ocara nerodirii mele, dezleagă-mi durerea inimii mele, deschide pântecele meu, şi pe cea neroditoare arat-o roditoare cu Atotputernicia Ta… Şi orice voi naşte: fecior ori fecioară, o voi închina Sfinţiei Tale cu toată inima, dăruind-o Bisericii Tale pentru a-Ți sluji pururea acolo. Amin.”
