Un tânăr deținut, după două decenii petrecute în închisoare, a găsit alinare într-o rugăciune adresată Maicii Domnului în momentul unei anchete dificile, când se gândea să-și pună capăt vieții. Această experiență, relatată de Arhimandritul Ioanichie Bălan, evidențiază puterea credinței în condiții extreme, iar o altă mărturie, preluată din scrierile Episcopului Nicolae Velimirovici, vorbește despre vindecarea miraculoasă a unei fetițe datorită intervenției divine.
Un bărbat aflat în detenție de 20 de ani a trecut printr-un moment de disperare în timpul unei anchete dure. Gândindu-se să-și curme viața, și-a amintit sfatul bunicii sale: „Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!”. Deși nu avea curaj să se roage direct Mântuitorului, din cauza trecutului său, s-a îndreptat cu speranță către Maica Domnului, căreia i-a adresat o rugăciune scurtă și apăsată: „Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile şi presiunile care mi se fac aici! Ajută-mă!”.
Imediat după aceasta, în celula sa a apărut o făptură îmbrăcată în alb, ținând în brațe un Prunc, care i-a spus: „M-ai chemat! Am să te ajut. Fii în pace!”, apoi a dispărut. De atunci, tânărul nu a mai fost chemat la anchetă, a fost mutat într-un loc izolat, la Polul Nord, iar viața sa în închisoare a devenit mult mai liniștită sufletește, în ciuda dificultăților exterioare.
„Această întâmplare o ştiu de la cel care a păţit-o. El mi-a spus-o. Şi în închisoare nu se minte! În închisoare spune fiecare ce are curat în inima lui”, mărturisește Arhimandritul Ioanichie Bălan, subliniind autenticitatea poveștii.
Într-un alt caz, o mamă disperată a trăit o experiență profundă în timpul unei crize medicale a fiicei sale. Micuța avea febră mare, iar medicii, după ce au examinat-o și s-au consultat, au considerat că este prea târziu, deși unul dintre ei a menționat că ar fi bine dacă copilul ar transpira. Părinții, lipsiți de speranță, au fost copleșiți de durere.
Deasupra patului copilei atârna o icoană a Sfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care mama o privea anterior mai degrabă ca pe o simplă podoabă. În acel moment de deznădejde, femeia s-a rugat cu glasul sfâșiat de plâns: „O, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, tu vezi durerea mea! Tu ştii, Mamă a mamelor, cum e să ai un singur copil şi să îl pierzi. Şi tu L-ai văzut pe singurul tău Copil pe cruce. Mă rog ţie, milostiveşte-te de mine, păcătoasa, şi ajută-mi. Numai la tine nădăjduiesc acum. S-a terminat cu nădejdea mea în oameni. Lumea întreagă nu poate să-mi ajute. Numai tu, tu, scumpă Născătoare de Dumnezeu, poţi dacă vrei. Oare o singură mamă amărâtă ai mângâiat tu? Mângâie-mă şi pe mine, o, Sfântă Precistă!”.
După această rugăciune îndelungată, mama a observat lacrimi în ochii icoanei. Curând, copilul a început să transpire, iar în dimineața următoare s-a ridicat și a mâncat, recuperându-se complet în scurt timp.
„Mulţumiri Sfintei Născătoare de Dumnezeu! Mulţumiri şi dumneavoastră pentru această înştiinţare. Credinţa noastră este întemeiată pe experienţă, nu pe cugetările şi teoriile din capul propriu”, afirmă Episcop Nicolae Velimirovici în volumul „Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi”, unde povestește această întâmplare.
