Bucurându-mă de dumnezeiasca mărire la care te-ai înălţat, o, Sfinte Ioane, îndrăznesc să alerg la ajutorul tău pentru tămăduire. Ştiu, părinte, că încercările vin din rânduiala lui Dumnezeu.

Înţeleg că prin boala trupului sufletul se curăţeşte şi că răbdarea este răsplătită de Dumnezeu. Totuşi, de multe ori, norii negri ai deznădejdii îmi tulbură mintea şi mă depărtează de rugăciune. De aceea, o, Sfinte, găsesc alinare în cugetarea la vindecările tale minunate.

Tu ai tămăduit mulţimea de copii spre bucuria părinţilor lor. Ai îndreptat spatele bătrânei gârbove şi ai dat sănătate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. De asemenea, l-ai vindecat pe bătrânul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta.

Ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei şi l-ai tămăduit pe doctorul necredincios. Cunoscând grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viaţa mea în mâinile tale şi mijloceşte, precum ştii, mântuirea mea. Dacă voia Domnului este să duc cu răbdare crucea bolii, dă-mi putere şi ajută-mă să nu cârtesc din cauza neputinţelor.

Dar dacă Bunul Dumnezeu Se va milostivi de mine pentru rugăciunile tale, atunci să mă tămăduieşti fără şovăială, noule doctor fără de arginţi, ca, văzând aceasta, să-ţi mulţumesc ţie şi să-L laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor, prin cântarea: Aliluia!