În fiecare an, pe data de 20 iulie, credincioșii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Ilie Tesviteanul, singurul proroc marcat cu cruce roșie în calendarul bisericesc. Conform dogmei creștine, acesta este recunoscut ca fiind un mare făcător de minuni și cel care aduce ploaia salvatoare în perioadele de secetă extremă, notează Cancan.ro.
Sfântul Ilie s-a născut cu peste 800 de ani înainte de Hristos în Galaad, într-o familie de preoți, în perioada în care regele Ahab al Israelului încuraja închinarea la idoli. La nașterea sa, tatăl copilului a avut o viziune divină în care pruncul era înfășat în flăcări și hrănit cu foc, imagine ce simboliza râvna deosebită pentru credință pe care acesta a manifestat-o întreaga viață. Numele său, derivat din ebraicul „Eliyahu”, se traduce prin semnificația „Dumnezeul meu este Yahve”.
Potrivit scrierilor ecleziastice, acesta a avut o fire aprinsă și, după ce și-ar fi ucis părinții, a primit de la Dumnezeu un car și un bici de foc pentru a lupta împotriva forțelor demonice. Misiunea sa principală a fost de a-l mustra pe regele Ahab, influențat de Isabela, prințesa feniciană care impusese cultul zeului Baal și jertfele umane prin care poporul își sacrifica copiii.
Ilie a invocat asupra țării o secetă cruntă pentru a pedepsi necredința poporului, transmițându-i regelui: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (3 Rg 17;1). În acea perioadă aridă, s-a împlinit cuvântul lui Moise: „Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă și pământul de sub tine fier” (Deuteronomul, 28 – 23). După trei ani și jumătate de foamete, pe Muntele Carmelului, profetul a întrebat mulțimea: „Până când veți șchiopăta voi de amândouă gleznele voastre? Dacă Dumnezeu, Care v-a scos pe voi din pământul Egiptului, este Dumnezeu, apoi pentru ce nu mergeți în urma Lui? Iar dacă Baal este zeul vostru, apoi mergeți după el”.
În tradiția populară românească, Sfântul Ilie este considerat protectorul împotriva secetei și al incendiilor, fiind cel care stăpânește fenomenele meteorologice extreme. Se crede că profetul străbate cerul într-un car cu roți de flăcări, lovind spiritele rele cu biciul său de foc, iar furtunile violente din luna iulie sunt interpretate ca fiind ecoul acestei lupte cerești.
Sărbătoarea aduce cu sine numeroase interdicții stricte în satele românești: credincioșii evită munca la câmp și scăldatul în ape curgătoare sau lacuri de teamă să nu atragă trăsnetele. Atunci când plouă în această zi sfântă, se obișnuiește închiderea tuturor ușilor și ferestrelor pentru a preveni pătrunderea în locuințe a duhurilor rele alungate de furia sfântului.
