Biserica Ortodoxă celebrează cu o deosebită evlavie a treia Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu Duhul Sfânt, în zilele de Rusalii și în ziua următoare, cunoscută ca Lunea Sfântului Duh sau sărbătoarea Sfintei Treimi. Începând cu Duminica Cincizecimii, credincioșii rostesc rugăciunea „Împărate ceresc”, care exprimă mărturisirea credinței în Duhul Sfânt: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni ești și toate le umplești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.”
Duhul Sfânt este numit în Simbolul Credinței „Domnul de viață făcător”, deoarece El este Cel care pregătește creația pentru viață, așa cum este descris încă din Geneza: „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facere 1, 2). În ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, moment ce a marcat nașterea Bisericii. Conform textelor biblice, viața nouă se naște doar unde suflă Duhul (Ioan 3, 6 și 8), iar „Duhul este Cel ce dă viață” (Ioan 6, 63).
De-a lungul istoriei, Duhul Sfânt a vorbit prin proroci, pregătind omenirea pentru venirea Mântuitorului și luminând mintea acestora. Astfel, El este Duhul Adevărului, care călăuzește credincioșii către tot adevărul (Ioan 16, 13), după cum remarcă ziarullumina.ro.
În teologia ortodoxă, pomenirea Sfintei Treimi se face în mod obișnuit în ordinea: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și abia apoi Dumnezeu Duhul Sfânt. Această succesiune nu indică o ierarhie sau o valoare inferioară a Duhului Sfânt, ci reflectă ordinea lucrării divine în lume. Orice lucrare a lui Dumnezeu începe de la Tatăl, se realizează prin Fiul și se desăvârșește prin Duhul Sfânt. După cum se afirmă în Epistola către Romani: „Ca de la El și prin El și întru El sunt toate” (Romani 11, 36).
Astfel, ordinea pomenirii celor trei Persoane dumnezeiești exprimă rolul specific pe care fiecare îl are în lucrarea comună de creație și mântuire, fără a subînțelege diferențe de rang sau esență între ele.
