Cu toții avem dorințe neîmplinite și sperăm ca cineva sau ceva să le facă realitate. Zeci de oameni vin la „Copacul dorințelor”, în speranța că vor vedea împlinite visurile lor. Acest stejar se află pe drumul către mănăstirea Pasărea de mai bine de o sută de ani. Vizitatorii se așază la umbra sa și își exprimă dorințele cu credința că se vor îndeplini.

„Copacul dorințelor” atrage numeroși vizitatori, fiind situat în apropierea mănăstirii Pasărea, un loc frecventat atât de turiști, cât și de localnici.

Pe malul văii Șindrilița, la confluența cu râul Pasărea, doi stejari măreți veghează de peste un secol calea spre mănăstirea Pasărea. Acești copaci sunt printre puținii care au supraviețuit defrișărilor masive din perioada interbelică, când pădurea Cernica-Pustnicu a fost tăiată aproape complet pentru a furniza lemn Bucureștiului. Unul dintre acești stejari este cunoscut drept „Copacul dorințelor”.

Stejarul este înconjurat de un gard metalic, iar o bancă amenajată cu grijă le oferă celor veniți ocazia de a medita la umbra sa răcoroasă. Trunchiul său ridat poartă rugăciunile scrise de numeroși pelerini care vizitează mănăstirea Pasărea. Pe scoarța copacului se află o plăcuță sub o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, pe care este gravat mesajul: „Păstrați curățenia și cinstiți cu rugăciuni icoana din acest copac binecuvântat, pentru ca Maica Domnului să vă ajute și rugăciunile să vă fie de folos! Amin!”