Aerul acumulat într-un calorifer poate explica de ce partea superioară rămâne rece, deși instalația de încălzire funcționează, sau de ce apar zgomote de apă care circulă neuniform. Aerisirea poate îmbunătăți încălzirea în aceste situații, dar nu rezolvă problemele provocate de depuneri, robineți blocați ori presiune necorespunzătoare, potrivit materialului publicat de redactia.ro.
Operațiunea permite evacuarea aerului prins în radiator, astfel încât apa să poată circula corespunzător. Înainte de intervenție, trebuie observat unde se află zona rece și dacă problema afectează un singur calorifer sau mai multe.
Un radiator cald în partea de jos, dar rece sau semnificativ mai rece în partea de sus, poate conține aer. Acesta se acumulează de regulă în zona superioară și împiedică apa fierbinte să ocupe întreaga suprafață a caloriferului.
Bolboroselile, gâlgâiturile și alte sunete de circulație neuniformă a apei pot indica aceeași problemă. În schimb, dacă radiatorul este cald sus și rece jos, cauza poate fi acumularea de nămol, rugină sau alte depuneri, care nu sunt îndepărtate prin aerisire.
Dacă întregul calorifer rămâne rece, trebuie verificate și robinetele, funcționarea instalației sau a centralei și, după caz, presiunea sistemului. Aerisirea nu este, așadar, o intervenție necesară automat pentru orice radiator care încălzește insuficient.
În locuințele cu centrală proprie, materialul recomandă oprirea încălzirii înainte de aerisire și așteptarea până când caloriferele nu mai sunt foarte fierbinți. Deschiderea aerisitorului unui radiator încins prezintă risc de opărire, deoarece apa din circuit poate avea o temperatură ridicată.
Pentru intervenție sunt necesare o cheie de aerisire, dacă modelul radiatorului o cere, o lavetă și un recipient mic pentru colectarea apei. Aerisitorul se găsește, de regulă, în partea superioară a caloriferului, la unul dintre capete.
După așezarea recipientului sau a lavetei sub aerisitor, acesta se deschide foarte încet, printr-o mișcare mică și controlată. Nu trebuie desfăcut complet: în majoritatea cazurilor, o deschidere redusă permite evacuarea aerului, însoțită de un șuierat.
Aerisitorul se lasă deschis până când, după eliminarea aerului, apa începe să curgă constant, fără întreruperi evidente provocate de aer. Primele picături de apă nu indică neapărat încheierea operațiunii; închiderea se face cu grijă, după stabilizarea curgerii, fără strângere excesivă.
Procedura poate fi repetată la celelalte calorifere care prezintă semne de aer acumulat. Este utilă verificarea tuturor radiatoarelor din locuință, însă faptul că unul are nevoie de aerisire nu înseamnă că intervenția trebuie făcută automat la toate.
În instalațiile cu centrală proprie, presiunea trebuie verificată după aerisire, înainte de repornire. Eliminarea aerului și a unei cantități de apă poate reduce presiunea din circuit.
Dacă valoarea indicată este sub intervalul recomandat pentru modelul centralei, poate fi necesară reumplerea instalației conform manualului producătorului. Nu există o valoare universală potrivită tuturor centralelor, iar specificațiile producătorului au prioritate.
Efectul intervenției se verifică după repornirea încălzirii, când radiatorul a avut suficient timp să se încălzească. Suprafața poate fi atinsă cu atenție pentru a observa dacă zona superioară, anterior rece din cauza aerului, se încălzește mai bine.
Caloriferul nu trebuie însă să aibă exact aceeași temperatură în fiecare punct. Distribuția căldurii poate varia în funcție de configurația instalației, debit, temperatura agentului termic și alți factori; verificarea urmărește dispariția zonei reci provocate de aer.
Dacă radiatorul continuă să încălzească insuficient, trebuie verificat dacă robinetul este deschis corespunzător. La modelele cu cap termostatic, problema poate ține de funcționarea acestuia sau a valvei pe care o controlează.
Un robinet blocat ori o instalație dezechilibrată poate limita cantitatea de apă fierbinte primită de calorifer chiar și în absența aerului. Depunerile din radiatoare și conducte pot, la rândul lor, să afecteze circulația agentului termic.
Dacă unele calorifere sunt foarte fierbinți, iar altele rămân doar călduțe, poate fi necesară echilibrarea hidraulică, pentru o distribuire mai potrivită a debitului. Aceasta este o operațiune diferită de aerisire.
În cazul unei centrale proprii, trebuie verificată și funcționarea normală a acesteia, precum și încadrarea presiunii în limitele producătorului. Problemele comune mai multor calorifere pot avea o cauză la nivelul întregii instalații, în timp ce un singur radiator rece poate necesita verificarea sa și a circuitului care îl alimentează.
Transferul căldurii în cameră poate fi redus și de mobilierul care ascunde complet caloriferul sau de materialele groase care îl acoperă. Perdelele foarte groase și mobilierul amplasat imediat în fața radiatorului pot influența circulația aerului cald în încăpere.
Nu există un interval fix de aerisire valabil pentru toate locuințele. Înaintea sezonului rece este utilă verificarea încălzirii caloriferelor, dar, dacă acestea se încălzesc uniform și nu produc zgomote neobișnuite, nu există un motiv evident pentru deschiderea repetată a aerisitoarelor.
Aerisirea poate fi necesară și după lucrări asupra instalației sau după golirea și reumplerea acesteia, când aerul poate rămâne prins în anumite zone. Reapariția sa la scurt timp după evacuare poate indica însă o problemă tehnică ce trebuie investigată.
Dacă încălzirea insuficientă persistă ori instalația pierde frecvent presiune, materialul recomandă verificarea de către un instalator autorizat, inclusiv pentru identificarea eventualelor pierderi. Aerisirea și completarea repetată cu apă nu înlocuiesc identificarea cauzei, iar demontarea componentelor centralei sau intervențiile asupra instalației de gaz nu sunt recomandate fără personal calificat.
