Sfântul Pavel Mărturisitorul este pomenit la 6 noiembrie 2026 în calendarele Bisericii Ortodoxe și Bisericii Greco-Catolice. În calendarul ortodox, în aceeași zi este pomenit și Sfântul Cuvios Luca din Sicilia, iar în cel romano-catolic, Sfântul Leonard, pustnic.
Listele sărbătorilor ortodoxe și greco-catolice îl menționează pe Sfântul Pavel drept patriarh al Constantinopolului. Materialul furnizat conține însă o neconcordanță: în introducere îl numește patriarh al Tesalonicului, în timp ce relatarea biografică îl prezintă ca fiind originar din Tesalonic și patriarh al Constantinopolului.
Potrivit relatării religioase, Sfântul Pavel ar fi primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni pentru iubirea sa față de Hristos. Istoria păstoririi sale este prezentată în contextul disputelor privind arianismul și al îndepărtărilor repetate din scaunul patriarhal.
Pavel a fost ales patriarh în timpul domniei lui Constanțiu (337-361), împărat în partea de răsărit a Imperiului Roman. Acesta era fiul împăratului Constantin cel Mare (306-337), despre care materialul amintește că a asigurat libertatea Bisericii prin Edictul de la Milan, din anul 313.
Disputa religioasă privea învățătura lui Arie, teolog și preot din Alexandria, care susținea că Fiul nu este de o ființă cu Tatăl. Arianismul a fost condamnat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din 325, dar a continuat să aibă adepți, inclusiv pe împăratul Constanțiu.
Relatarea din „Viețile Sfinților”, citată în material, descrie această perioadă ca fiind marcată de tulburări în Biserică și de persecuții ale arienilor împotriva celor care nu le împărtășeau învățătura. Aceeași sursă afirmă că arienii beneficiau de sprijinul împăratului.
Înainte de moarte, patriarhul Alexandru, predecesorul lui Pavel, le-a propus celor care urmau să aleagă noul patriarh doi candidați: Pavel, preot originar din Tesalonic, și Macedonie, diacon. Potrivit „Vieților Sfinților”, Alexandru îl recomanda pe Pavel pentru învățătură și faptele bune, în timp ce despre Macedonie evidenția doar înfățișarea și calitățile exterioare.
Credincioșii care se opuneau arianismului îl susțineau pe Pavel, iar arienii îl preferau pe Macedonie. Pavel a fost ales patriarh în Biserica Sfintei Irina din Constantinopol.
Potrivit relatării, Constanțiu l-a îndepărtat pe Pavel din scaunul patriarhal din cauza opoziției sale față de arianism și l-a înlocuit cu Eusebiu al Nicomidiei. După acest prim surghiun, Pavel a revenit în fruntea Bisericii din Constantinopol cu o scrisoare din partea împăratului Constans, fratele lui Constanțiu, aflat pe tronul imperial de la Roma.
Revenirea sa a fost de scurtă durată: Constanțiu, sfătuit de arieni, l-a alungat din nou. În locul lui a fost adus Macedonie, pe care relatarea îl prezintă drept preferat de arieni pentru superficialitatea sa.
„Viețile Sfinților” îi atribuie lui Macedonie, în perioada în care a fost patriarh al Constantinopolului, o persecuție comparată cu cele desfășurate sub împărații romani care îi prigoneau pe creștini. Sursa descrie vărsare de sânge, izgonirea și uciderea credincioșilor care se opuneau arianismului, precum și înlocuirea episcopilor cu adepți ai acestui curent.
În aceeași perioadă, potrivit relatării, arienii i-au ucis cu sabia pe clericii Marchian și Martirie, foști notari ai patriarhului Pavel. Sfântul Pavel a fost surghiunit în Armenia, unde, conform aceleiași relatări religioase, a fost sugrumat de arieni într-o biserică, folosindu-se omoforul său.
