Moșii de Toamnă vor fi pomeniți sâmbătă, 7 noiembrie 2026, cu o zi înaintea sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Credincioșii participă la slujbe pentru cei decedați, aprind lumânări și împart alimente, iar în unele comunități păstrează și obiceiuri populare care diferă de la o regiune la alta.
În tradiția ortodoxă, sâmbăta este dedicată în mod special rugăciunilor pentru cei adormiți: părinți, bunici, rude și alte persoane trecute la cele veșnice. Denumirea de Moși trimite la strămoși și la legătura dintre generații, iar pomenirea exprimă credința în Înviere și în viața veșnică.
În multe biserici sunt săvârșite slujbe de pomenire, la care credincioșii aduc colivă, colaci și alte alimente pentru binecuvântare. Acestea sunt apoi împărțite în memoria celor decedați.
Pentru slujbă se pregătesc, de regulă, colivă, colaci sau pâine, vin folosit potrivit rânduielii religioase, lumânări și un pomelnic. Pe acesta se trec cât mai clar numele de botez ale celor adormiți, pentru a putea fi citite în timpul slujbei.
Pregătirea darurilor poate varia în funcție de obiceiurile parohiei. Credincioșii pot cere preotului îndrumări în această privință.
Coliva, preparată din grâu fiert, nucă și zahăr, are un rol important în pomenirea ortodoxă. Grâul simbolizează învierea și speranța vieții veșnice, iar în Evanghelia după Ioan bobul de grâu apare ca imagine a morții și a rodirii.
După binecuvântarea la biserică, coliva este împărțită celor prezenți, în memoria persoanelor pomenite. Pregătirea ei, participarea la slujbă și aprinderea lumânărilor sunt, pentru multe familii, forme de exprimare a respectului față de părinți, bunici și strămoși.
Alimentele pregătite în dimineața de 7 noiembrie depind de tradițiile locale și de posibilitățile fiecărei familii. Pe lângă colivă, colaci și pâine, se oferă sarmale, alte preparate gătite, orez, pilaf sau alte mâncăruri tradiționale.
Pomana poate cuprinde și mere, pere, struguri ori alte fructe de sezon, nuci, biscuiți, prăjituri și dulciuri. Apa și alte băuturi sunt împărțite potrivit obiceiului local.
În anumite regiuni, mâncarea este pusă în farfurii, castroane sau căni noi, oferite împreună cu alimentele. Nu există un număr obligatoriu de pachete și nici o valoare minimă a darurilor, iar cheltuielile nu trebuie să depășească posibilitățile familiei.
Milostenia face parte din tradiția pomenirii, credincioșii fiind încurajați să ofere hrană sau alte forme de sprijin celor aflați în nevoie. Printre beneficiari se numără persoane singure, vârstnice ori aflate în dificultate, fără ca ajutorul să presupună pachete costisitoare.
Obiceiurile privind hainele și obiectele personale nu sunt aceleași în toate comunitățile. Unele familii oferă haine la parastase individuale, în timp ce altele le dăruiesc și cu prilejul pomenirilor generale.
Nu există o interdicție bisericească generală privind oferirea unor haine curate și folositoare persoanelor nevoiașe. Semnificația gestului este ajutorarea acestora, nu respectarea unor superstiții.
De Sâmbăta Morților, numeroși credincioși merg și la cimitir, unde îngrijesc mormintele, aprind lumânări, așază flori și se roagă pentru odihna celor decedați. În unele localități, preoții oficiază pomeniri la morminte, conform programului stabilit de parohie.
Ziua este însoțită și de credințe populare, păstrate mai ales în comunitățile rurale. Multe dintre interdicțiile asociate acesteia sunt superstiții, nu reguli obligatorii ale Bisericii Ortodoxe.
În unele zone se evită măturatul și aruncarea gunoiului. Explicația folclorică este că praful ridicat ar putea tulbura simbolic sufletele celor adormiți, însă această credință nu reprezintă o învățătură religioasă oficială.
O altă superstiție susține că apa murdară de la spălarea rufelor ar tulbura liniștea sufletelor pomenite. Nu există însă o interdicție bisericească generală care să considere spălatul hainelor un păcat în această zi, iar amânarea lui este păstrată în multe gospodării din respect pentru caracterul solemn al pomenirii.
În anumite regiuni, femeile evitau cusutul, torsul și muncile gospodărești solicitante. Tradiția recomandă amânarea activităților care nu sunt urgente, astfel încât membrii familiei să poată participa la slujbe și să dedice timp rugăciunii.
Tot în tradiția populară se recomandă evitarea certurilor, jignirilor și conflictelor, precum și păstrarea înțelegerii în familie. Îndemnul la pace, bunătate, iertare și împăcare este în acord cu valorile creștine.
În multe familii sunt amânate petrecerile zgomotoase și distracțiile, din respect pentru memoria celor decedați. Timpul este dedicat familiei, participării la slujbe și vizitelor la cimitir.
Rugăciunile pentru cei adormiți pot fi rostite și în particular, pentru părinți, bunici, rude și apropiați. Formula de rugăciune pentru uz personal inclusă în material cere iertarea greșelilor celor decedați, odihna lor în lumină și pace, precum și puterea celor rămași de a le păstra amintirea, de a face bine în numele lor și de a trăi în credință, iubire și bunătate; aceasta nu este un text liturgic oficial.
