Moșii de toamnă din 2026 sunt sâmbătă, 7 noiembrie, zi în care credincioșii ortodocși îi pomenesc pe cei decedați. Cunoscută și ca Sâmbăta Morților, această zi este marcată prin slujbe, rugăciuni și împărțirea de daruri, potrivit informațiilor prezentate de Redactia.ro.
Pomenirea are loc în prima sâmbătă a lunii noiembrie, cu o zi înainte de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, prăznuiți pe 8 noiembrie. Postul Crăciunului începe pe 15 noiembrie, astfel că pachetele oferite de Moșii de toamnă pot conține și preparate cu carne, lapte sau ouă.
În dimineața de 7 noiembrie se oficiază Sfânta Liturghie și slujba Parastasului. Credincioșii aduc de obicei la biserică, în coșuri acoperite cu ștergare, colivă, colaci, vin și lumânări, alături de pomelnicul cu numele celor pomeniți.
Pe pomelnic se înscriu numele de botez ale celor decedați, într-o formă clară, pentru a putea fi citite de preot în timpul slujbei. În simbolistica religioasă prezentată de sursă, grâul din colivă este asociat cu învierea și viața veșnică, iar lumânarea reprezintă lumina credinței.
După binecuvântare, darurile sunt împărțite rudelor, vecinilor, persoanelor nevoiașe sau celor prezenți la slujbă. Printre alimentele oferite în mod obișnuit se numără coliva din grâu sau arpacaș, cu nucă și zahăr, colacii și pâinea.
Pachetele mai pot cuprinde mâncare gătită, precum sarmale ori friptură, fructe de sezon, în special mere, pere și struguri, precum și prăjituri și plăcinte. Vinul se numără, de asemenea, printre daruri și este dus la biserică pentru slujba de pomenire.
În unele zone se oferă și farfurii, căni, pahare sau prosoape, în funcție de obiceiurile păstrate în familie. Tradiția de a împărți mâncare caldă este legată de credința populară potrivit căreia aburul ar ajunge simbolic la sufletele celor decedați și le-ar aduce alinare; aceasta nu reprezintă o regulă a Bisericii.
Vizitele la cimitir fac parte, la rândul lor, din obiceiurile zilei: oamenii curăță mormintele, aduc flori și aprind lumânări. Potrivit materialului, cei mai mulți pregătesc locurile de veci încă din ajun, pentru a dedica sâmbăta rugăciunii.
În unele localități, preoții oficiază slujbe de pomenire la morminte, în funcție de programul fiecărei parohii. Unele familii aprind câte o lumânare pentru fiecare persoană pomenită, iar altele păstrează candela aprinsă întreaga zi, în amintirea părinților și bunicilor.
Credința că lumina îi călăuzește pe cei decedați aparține tradiției populare, la fel ca ideea că sufletele s-ar întoarce pentru scurt timp în locuințele în care au trăit. De această din urmă credință este legat obiceiul, întâlnit în unele regiuni, de a lăsa pe masă pâine, colivă sau alte bucate.
Alte tradiții prevăd ca primul dar să fie împărțit dimineața, înainte ca familia să se așeze la masă. În unele sate exista și obiceiul de a evita, noaptea, drumurile pustii sau răscrucile.
Superstițiile asociate acestei zile nu sunt reguli bisericești. Printre ele se află evitarea măturatului, pe baza credinței că praful ar ajunge în ochii sufletelor întoarse simbolic printre cei vii, și a spălatului rufelor, deoarece apa murdară le-ar tulbura.
În tradiția populară sunt evitate și cusutul, torsul și muncile grele din gospodărie, pentru ca ziua să fie dedicată rugăciunii și faptelor bune. Certurile, vorbele urâte și refuzul de a ajuta o persoană aflată în nevoie sunt considerate nepotrivite într-o zi de pomenire.
Potrivit sursei, semnificația religioasă a Sâmbetei Morților este legată de rugăciunea pentru cei decedați și de milostenie. Nu există un număr obligatoriu de pachete și nici o valoare minimă a darurilor oferite.
