Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul orașului Salonic, este prăznuit pe 26 octombrie 2026. Sărbătoarea este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox și este însoțită, în România, de tradiții populare legate de apropierea iernii.
Potrivit Sinaxarelor, citate de crestinortodox, Sfântul Dimitrie a trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305). Era fiul prefectului din Tesalonic și a fost crescut într-o familie creștină.
După moartea tatălui său, Dimitrie a fost numit guvernator al Tesalonicului. Deși ocupa o funcție înaltă, și-a mărturisit credința creștină, ceea ce l-a adus în conflict cu împăratul Maximian, potrivit aceleiași surse.
Relatarea despre viața sfântului descrie o perioadă în care creștinii erau persecutați și adesea obligați să participe la lupte de gladiatori. Potrivit tradiției, tânărul creștin Nestor i-a cerut lui Dimitrie binecuvântarea înainte de a-l înfrunta pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului.
Dimitrie l-a însemnat cu semnul crucii și i-a spus: „Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi”. Tradiția atribuie rugăciunilor sfântului victoria lui Nestor asupra lui Lie.
După această luptă, amândoi au fost condamnați la moarte: Nestor a fost decapitat, iar Dimitrie a fost străpuns cu sulițele. Potrivit relatării religioase, din trupul lui Dimitrie ar fi curs mir tămăduitor de boli, nu sânge.
Numele Dimitrie are origine greacă și este derivat de la numele Demetrei, zeița pământului. În interpretarea creștină prezentată în material, numele este asociat cu ocrotirea și grija divină pentru poporul creștin.
În România, Dumitru este un nume foarte răspândit. Aproximativ 331.485 de români își sărbătoresc onomastica de Sfântul Dumitru, potrivit datelor menționate în material.
Rugăciunea dedicată Sfântului Dimitrie cuprinde cereri de apărare în momente de necaz, de putere și binecuvântare în fața celor care ar putea provoca pagube ori despărțirea de cei apropiați. Textul amintește refuzul sfântului de a se închina la idoli și ajutorul oferit lui Nestor în lupta cu Lie, care îi omora pe creștinii din Salonic.
Credincioșii îi cer, de asemenea, sprijin pentru a scăpa de dezbinare, ură, răzbunare, de cei care încearcă să le distrugă munca și de primejdii. Rugăciunea se încheie cu solicitarea ca sfântul să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru milă.
În tradiția populară, mai ales în mediul rural, sărbătoarea marchează trecerea de la toamnă la iarnă. Sfântul Dumitru este considerat protector al păstorilor și al animalelor domestice și este asociat cu venirea iernii, în timp ce Sfântul Gheorghe, sărbătorit primăvara, este asociat cu începutul verii.
În noaptea din ajunul sărbătorii se practică obiceiul numit „focul lui Sâmedru”. Oamenii aprind focuri mari, peste care tinerii sar, potrivit credinței populare, pentru noroc, sănătate și protecție împotriva relelor.
Ritualul simbolizează curățirea și alungarea spiritelor rele. Tot în credința populară, Sfântului Dumitru îi sunt atribuite apariția brumei și primele semne ale iernii.
În unele regiuni, sărbătoarea este și un prilej de împărțire a alimentelor în memoria celor adormiți. Gospodarii oferă colaci, mere și nuci.
