
Un cuplu de pensionari olandezi a împărtășit rețeta succesului lor financiar, bazată pe un consum cumpătat și un cont separat pentru cheltuielile gospodăriei, elemente care le-au adus liniște în familie de-a lungul anilor, potrivit stirileprotv.ro.
„Cred că trăim în lux. Avem o casă călduroasă, suficientă mâncare și ne permitem din când în când câte o excursie”, a declarat Monique pentru cotidianul olandez Trouw, preluat de Focus.
Parcursul lor a fost marcat de o împărțire clasică a rolurilor, multă muncă și o strategie financiară bine pusă la punct.
Hans a lucrat ca programator IT începând din 1982 și a fost principalul susținător financiar al familiei, în timp ce Monique s-a ocupat de gospodărie și creșterea copiilor.
„Să fii mamă este cea mai subestimată profesie. De fapt, ești managerul tuturor lucrurilor”, spune Hans.
Monique, care și-a început cariera tot în IT, a completat veniturile familiei prin diverse activități ocazionale, cum ar fi un post într-un magazin de praline sau ca recepționeră.
În ceea ce privește patrimoniul, cei doi își împart atât viața, cât și bunurile, casa și creditul ipotecar fiind pe numele amândurora.
Totuși, gestionarea cheltuielilor zilnice a generat în trecut tensiuni minore, întrucât Hans devenea neliniștit când vedea sumele cheltuite pe alimente.
„Înainte mă uitam pe extrasele de cont, acum văd totul în aplicația băncii. Și mă întrebam adesea: «Chiar ai cheltuit atât de mult la Aldi?»”, a recunoscut bărbatul de 67 de ani.
Soluția adoptată a constat în crearea unui cont separat pentru cheltuielile casei, pe lângă cel comun unde intră toate veniturile.
Hans transferă săptămânal o sumă fixă în acest cont secundar, pe care Monique îl administrează independent.
„Este mai bine pentru mine, pentru că astfel nu văd în fiecare zi pe ce se duc banii”, a explicat Hans.
În privința achizițiilor importante, familia Kamp aplică o regulă strictă: excluderea datoriilor pentru bunurile de consum, apelând în schimb la mai multe fonduri de economii separate.
„Avem un fond pentru mașină, unul pentru vacanțe, unul pentru haine, unul pentru întreținerea casei și unul pentru asigurarea medicală”, a detaliat acesta.
Monique își descrie comportamentul financiar drept „economie făcută cu hărnicie”.
„Pot cheltui fără probleme 200 de euro pe ceva despre care consider că merită. Dar dacă plătim cu doi euro prea mult pentru ceva, mă enervez foarte tare.”
Diferențele de percepție asupra prețurilor au existat încă de la început, cum a fost cazul achiziționării unei mochete de calitate superioară pentru etaj, preferată de Monique pentru durabilitate.
În contrast, Hans aplică un principiu diferit: „Dacă ai de ales între trei anvelope de bicicletă, cumpără întotdeauna varianta din mijloc. Cea mai ieftină probabil nu este suficient de bună, iar cea mai scumpă, de cele mai multe ori, nu este necesară.”
În ciuda acestor perspective variate, cei doi reușesc să găsească mereu un compromis și evită conflictele majore legate de bani.