Moșii de toamnă sunt sărbătoriți sâmbătă, 7 noiembrie 2026, zi în care credincioșii ortodocși îi pomenesc pe cei decedați prin participarea la slujbe, rugăciune și împărțirea de alimente. Numărul pachetelor oferite de pomană și conținutul lor nu sunt impuse de Biserică, ci depind de posibilitățile familiilor și de obiceiurile locale, explică preotul Marius Oblu.
Cunoscută în tradiția populară și ca Sâmbăta Morților, sărbătoarea precedă începutul Postului Nașterii Domnului, care, în 2026, începe pe 15 noiembrie. Potrivit rânduielii bisericești, pomenirea îi cuprinde atât pe membrii familiei și pe apropiați, cât și pe cei care nu mai au pe nimeni care să le cinstească memoria.
Credincioșii participă la slujbele din biserici și se roagă pentru cei morți, încredințându-i milei lui Dumnezeu. Pomenirea asociază rugăciunea cu milostenia și exprimă legătura spirituală dintre generații.
În privința darurilor, fiecare familie poate decide câte pachete pregătește, ținând cont de resursele disponibile și de tradițiile comunității. În unele zone se oferă trei pachete, număr asociat simbolic cu Sfânta Treime, dar obiceiul nu este obligatoriu.
Preotul Marius Oblu arată că pachetele pot include produse tradiționale de pomenire și alimente de sezon. El subliniază că nu există o listă fixă de produse sau un număr obligatoriu de daruri, iar semnificația pomenirii ține de rugăciune și de milostenie, nu de cantitatea ori valoarea alimentelor.
În explicațiile sale, preotul acordă un loc important colivei, pregătită din grâu fiert și îndulcită cu zahăr sau miere. În rânduiala pomenirii, aceasta simbolizează învierea și speranța vieții veșnice, fiind adusă la biserică pentru binecuvântare și apoi împărțită celor prezenți.
Vinul, colacii și lumânările se numără, de asemenea, printre elementele tradiționale ale pomenirii, potrivit preotului. Pentru pachete sunt alese adesea struguri, pere, mere și nuci, alături de dulciuri ori preparate făcute în casă, inclusiv plăcintă cu dovleac, un desert asociat toamnei.
Marius Oblu menționează și obiceiul din anumite regiuni de a pune un bănuț în pachet, căruia tradiția populară îi atribuie semnificația norocului și a belșugului. Practica nu aparține însă rânduielii bisericești.
La slujbă sunt aduse pomelnice cu numele celor decedați, pentru a fi pomeniți, mai explică preotul. Credincioșii pot aduce și prescură, pâinea folosită la Sfânta Liturghie, fără ca aceasta să fie obligatorie în pachetele oferite de pomană.
În unele regiuni ale țării, alimentele sunt puse în vase noi, precum farfurii, străchini sau căni, care sunt apoi dăruite împreună cu pomana. Transmis între generații, obiceiul este asociat cu respectul pentru cei pomeniți și cu oferirea unui dar util persoanelor aflate în nevoie.
La împărțirea pomenii se rostește, de regulă, formula „Dumnezeu să-l ierte”. Gestul reunește astfel ajutorul material, grija față de ceilalți și păstrarea amintirii celor decedați.
Denumirea de Moși face trimitere la strămoșii familiilor și ai comunităților, cinstiți pentru moștenirea spirituală și familială lăsată generațiilor următoare. În tradiția ortodoxă, sâmbăta este dedicată în mod special pomenirii morților și amintește de șederea Mântuitorului Iisus Hristos în mormânt, înainte de Înviere.
Calendarul ortodox cuprinde mai multe zile de pomenire colectivă de-a lungul anului bisericesc. Între acestea se află Moșii de primăvară, numiți și Moșii de Mucenici, și Moșii de vară, sărbătoriți în sâmbăta dinaintea Rusaliilor.
Moșii de toamnă sunt marcați în prima sâmbătă din noiembrie. Moșii de iarnă sunt prăznuiți înainte de Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, în sâmbăta de dinaintea Lăsatului sec de carne.
