Lăsata Secului de Crăciun marchează ultima zi în care se consumă preparate „de dulce” înainte de Postul Nașterii Domnului. Tradițiile asociate acestei zile includ mesele în familie, vizitele finilor la nași și obiceiuri populare cărora le sunt atribuite semnificații de protecție, belșug și pregătire spirituală pentru post.
Pentru Lăsata Secului de Crăciun din 2026, preparatele tradiționale includ carne, brânză și ouă, iar rețetele diferă în funcție de regiune. Reuniunea în jurul mesei este asociată cu apropierea dintre generații, recunoștința și împăcarea înaintea perioadei de post.
Printre mâncărurile pregătite se află friptura de pui sau de găină la cuptor. O superstiție populară leagă grosimea pieptului păsării de vremea din iarna următoare: un piept gras ar prevesti ger, iar unul subțire, o iarnă mai blândă.
Sarmalele sunt preparate din carne tocată, orez, ceapă și mirodenii, învelite în foi de varză sau de viță-de-vie, și sunt servite alături de mămăligă și vin roșu. În tradiția descrisă, acestea simbolizează belșugul și unitatea familiei.
Meniul mai poate cuprinde ciorbă de porc sau de vită, cu legume și verdeață, inclusiv leuștean, precum și plăcinte cu brânză, dulci ori sărate. La desert sunt pregătite cozonaci cu nucă, aromați cu vanilie și rom, cornulețe și prăjituri de casă, după rețete transmise în familie.
Unul dintre obiceiurile zilei este vizita finilor la nași, cu un plocon alcătuit dintr-un colac mare, o sticlă de vin și, de obicei, un pui fript. Darurile exprimă respectul și aprecierea, iar întâlnirea are și semnificația împăcării, pentru ca intrarea în post să nu fie însoțită de supărări sau certuri.
Consumul de struguri sau stafide este asociat, în credința populară, cu norocul și belșugul în anul următor. Obiceiul simbolizează continuitatea și speranța într-un an mai roditor.
O altă practică tradițională este ungerea ușilor și ferestrelor cu usturoi. Potrivit credinței populare, acest gest ar ține spiritele rele la distanță și ar proteja locuința pe durata postului; obiceiul este păstrat în sate, mai ales în zonele de munte.
Pregătirea gospodăriei presupune și spălarea vaselor folosite pentru mâncarea „de dulce”, înainte de gătirea preparatelor de post. Un alt gest simbolic constă în strângerea resturilor de mâncare în fața de masă și scuturarea lor afară, însoțită de rostirea unor vorbe menite, potrivit tradiției, să îndepărteze păsările de recolte.
În unele zone din Transilvania, inclusiv la Sebeș, sunt aprinse focuri mari în curți sau la marginea satului. Acestora le este atribuit, în credințele locale, rolul de a alunga spiritele rele și energiile negative și de a pregăti comunitatea pentru post.
Copiii și tinerii sar peste foc, gest asociat în tradiție cu norocul și sănătatea. Tot ca o credință populară, bătrânii spun că scânteile ar purta rugăciunile către cer.
Dincolo de mesele și obiceiurile populare, iertarea și pregătirea sufletească sunt semnificații ale Lăsatei Secului. Oamenii își cer iertare unii altora înainte de post, iar credința potrivit căreia pacea sufletească ar aduce binecuvântări și sănătate până la Crăciun însoțește această tradiție.
