Sâmbăta de dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți – In aceasta zi, in Biserica se pomenesc persoanele care nu au avut parte de slujbe randuite la inmormantare.

Pentru ca multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru toti acestia, ca sa se bucure de fericirea vesnica.

Se zice ca sufletele mortilor vin in aceata zip e pamant, iar credinciosii dau de pomana mancare gatita pentru ca spiritele sa ii ocoleasca.

Se aprind lumanari la mormintele rudelor trecute in nefiinta. Se zice ca este bine sa aprinzi cel putin doua, pentru a incalzi sufletele celor decedati, scrie evz.ro.

Sâmbăta de dinaintea duminicii – Nu este bine sa lucrezi in aceasta zi. Traditia spune ca cine nu respecta regula va tremura ca piftia sau va innebuni.

De Sambata mortilor, obiceiul este sa se dea de pomana sarmale, placinta, vin, colaci, coliva, fructe si lumanari aprinse.

Mosii de iarna se mai numesc si Mosii de piftii sau Sambata piftiilor. In aceasta zi se dau de pomana piftii. Batranii spun ca daca n-ai mancat piftiile in aceasta zi, a doua zi trebuie sa le arunci. Altfel vor veni friguri in timpul verii.

Cuvântul “moşi” vine de la “strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul “moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei.

Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!