Deficitul de vitamina B12 este asociat cu o serie largă de afecțiuni grave, printre care Alzheimer, scleroza multiplă, depresia, anxietatea, tulburările de învățare și dezvoltare la copii, tulburările din spectrul autismului, bolile autoimune, cancerul și infertilitatea. Vitamina B12, sau cobalamina, este o vitamină esențială din complexul B, ce joacă un rol vital în sinteza ADN-ului și a celulelor roșii, precum și în formarea tecii de mielină care protejează nervii și asigură transmiterea corespunzătoare a impulsurilor nervoase.
Deoarece organismul uman nu poate produce vitamina B12, aceasta trebuie asigurată prin alimentație sau suplimente. Sursele naturale de vitamina B12 sunt exclusiv de origine animală, inclusiv carnea, ouăle și produsele lactate, ceea ce expune vegetarienii și veganii unui risc crescut de deficit.
Un studiu realizat la University Framingham Offspring relevă că 40% dintre persoanele cu vârste între 26 și 83 de ani prezintă niveluri scăzute de vitamina B12 în plasmă, ceea ce duce în special la probleme neurologice. Dintre acestea, 9% suferă un deficit sever, iar 16% un deficit ușor. Surprinzător, cercetătorii au constatat că nivelurile scăzute de vitamina B12 sunt la fel de frecvente în rândul tinerilor ca și în cel al vârstnicilor. De asemenea, deficitul afectează aproximativ 40% dintre persoanele de peste 60 de ani.
Potrivit studiului, unele simptome asociate înaintării în vârstă, precum pierderea memoriei, declinul cognitiv sau scăderea mobilității, ar putea fi cel puțin parțial cauzate de lipsa vitaminei B12.
Există două cauze principale pentru care deficitul de vitamina B12 este adesea neidentificat. În primul rând, testarea pentru această vitamină nu este efectuată în mod curent de majoritatea medicilor. În al doilea rând, nivelurile de referință stabilite de laboratoare sunt prea scăzute, ceea ce face ca multe cazuri să fie trecute drept „normale”. Astfel, persoanele cu valori între 200 și 350 pg/ml, considerate normale în unele țări precum SUA, pot manifesta simptome clare ale deficitului.
Specialiștii recomandă ca nivelul minim considerat optim să fie de 450 pg/ml, iar diagnosticul să includă și evaluarea altor markeri, precum acidul metilmalonic, homocisteina și holotranscobalamina. În Japonia și Europa, limita inferioară este stabilită între 500 și 550 pg/ml, prag asociat cu manifestări psihologice și cognitive legate de declinul mental.
Cererea zilnică de vitamina B12 este estimată între 2-3 micrograme, sau chiar 4-7 micrograme conform unor cercetări recente.
Deficitul de vitamina B12 evoluează în patru etape: inițial scad nivelurile sanguine ale vitaminei, apoi scad concentrațiile celulare, urmează creșterea homocisteinei și reducerea sintezei ADN-ului, iar în final apare anemia macrocitară.
Absorbția vitaminei B12 este un proces complex, iar malabsorbția poate fi cauzată de disbioză intestinală, inflamație, permeabilitate intestinală crescută, expunerea la oxid de azot sau consumul anumitor medicamente. Aceste aspecte pot duce la deficit chiar și în cazul consumului adecvat de produse animale.
Simptomele deficitului includ amorțeală și furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor, dificultăți de deplasare și menținere a echilibrului, anemie, icter, tumefierea limbii, tulburări cognitive și de memorie, paranoia, halucinații, slăbiciune și oboseală. Netratat, deficitul poate conduce la afecțiuni neurologice grave și boli hematologice.
În cazul suspiciunii de deficit, este recomandată efectuarea unor teste pentru stabilirea valorilor inițiale. Ulterior, identificarea mecanismului cauzal permite medicului să aleagă forma, doza și durata optimă a tratamentului.
Pentru cei care consumă cantități reduse de carne, suplimentele alimentare pot fi o soluție importantă pentru a asigura necesarul de vitamina B12. În plus, există alimente ce pot contribui semnificativ la aportul acestei vitamine, după cum recomandă specialiștii citați de prevention.com:
