
Ajunul Crăciunului marchează finalul Postului Nașterii Domnului, o perioadă de 40 de zile plină de semnificații religioase și tradiții.
În Moldova, gospodinele pregătesc „Scutecele Mântuitorului” sau „Turte cu julfă”, un desert din sirop de cânepă. Colindătorii sunt întâmpinați cu 12 feluri de mâncare de post, în cinstea celor 12 apostoli, și primesc nuci, mere, covrigi sau colaci drept răsplată.
În Ardeal și Maramureș, pe mese se pun găluște cu prune, gâru fiert și plăcinte, toate preparate de post. În Banat, tradițiile includ așezarea unor alimente simbolice, precum sare, grâu și pește, pentru sufletele celor trecuți în neființă. De asemenea, copiii primesc bostan pentru sănătate, iar o veche superstiție spune că nu este bine să mănânci nimic în Ajun pentru a atrage norocul.
Ajunul este o zi plină de povești și obiceiuri transmise din generație în generație. Copiii merg la colindat, iar seara se împodobește bradul, în așteptarea lui Moș Crăciun. Legenda spune că Moș Ajun, fratele geamăn al lui Moș Crăciun, ar fi fost ultimul dintre apostoli.
Conform tradiției, cerurile se deschid în noaptea de Ajun, dar doar cei cu suflet curat pot asista la acest miracol. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc între ele despre Nașterea Domnului.
În multe sate, preotul și cântăreții bisericești merg cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântând casele credincioșilor. Acest ritual simbolizează primirea bucuriei Crăciunului în fiecare gospodărie.