Trecerea în neființă a unei persoane generează, pe lângă momentele dificile pentru apropiați, și o serie de chestiuni de natură juridică privitoare la patrimoniu. Astfel de spețe devin mai complexe în situațiile în care defunctul a fost căsătorit anterior de mai multe ori și are descendenți din diferite relații.

În asemenea cazuri se ridică adesea întrebarea dacă soția supraviețuitoare poate obține întreaga moștenire sau dacă descendenții dintr-o căsătorie precedentă pot fi lăsați pe dinafară. Normele succesorale stabilesc însă cu precizie cine deține vocație succesorală și în ce cote, iar existența unei noi căsătorii nu anulează statutul legal al copiilor.

Copiii proveniți din prima căsătorie beneficiază de aceleași drepturi succesorale ca și ceilalți descendenți, legea nefăcând discriminări în funcție de mariajul din care aceștia provin. Dacă filiația față de defunct este legal consfințită, copilul are drept la moștenire indiferent dacă s-a născut în prima sau într-o altă căsătorie.

Astfel, descendenții din primul mariaj nu își pierd drepturile după ce tatăl se recăsătorește, intrând la împărțeală alături de eventualii frați din alte relații, conform datelor prezentate de Redacția. Soția rămasă în viață moștenește și ea în concurs cu aceștia, cota sa legală fiind de un sfert din masa succesorală, în timp ce restul de trei sferturi revine copiilor în mod egal.

Simpla separare în fapt sau faptul că soții nu mai locuiau împreună nu atrage automat pierderea drepturilor succesorale, atât timp cât căsătoria era încă valabilă la data decesului, iar divorțul nu fusese finalizat printr-o hotărâre definitivă.

De asemenea, soția supraviețuitoare nu poate decide în mod unilateral excluderea copiilor de la moștenire, aceștia fiind protejați de lege prin regulile privind rezerva succesorală, chiar și în prezența unui testament.