Tot mai mulți părinți aleg să transfere dreptul de proprietate asupra locuinței către copii încă din timpul vieții, fie pentru a-i sprijini, fie pentru a preveni eventuale conflicte la succesiune. O astfel de decizie poate veni însă cu riscuri majore dacă documentele nu sunt întocmite cu atenție la detalii.
Conform informațiilor prezentate de Redacția.ro, simpla înțelegere verbală sau o promisiune scrisă vag în contractul de donație nu garantează că seniorii își vor putea păstra locuința în cazul apariției unor neînțelegeri ulterioare, divorțuri sau datorii ale noului proprietar.
Pentru a evita situația în care părinții riscă să fie evacuați din propria casă, specialiștii subliniază că în actul de donație trebuie inclusă o clauză clară prin care se rezervă un drept real, cum ar fi uzufructul viager sau dreptul de abitație viageră. Aceste mențiuni trebuie înregistrate în mod obligatoriu și în cartea funciară pentru a produce efecte juridice depline față de orice terț.
Uzufructul viager îi conferă donatorului posibilitatea de a continua să folosească imobilul pe tot parcursul vieții, în timp ce copilul obține doar nuda proprietate. Pe de altă parte, dreptul de abitație este o opțiune mai restrânsă, utilă exclusiv pentru garantarea locuirii, având un caracter profund personal.
De asemenea, experții atrag atenția că o interdicție simplă de vânzare sau o promisiune de familie nu ține loc de drept real înscris oficial. De aceea, înainte de semnarea actelor la notar, este recomandată o verificare atentă a tuturor clauzelor și consultarea unui specialist pentru a preveni eventuale litigii complexe.
