Într-o casă, toți urmează aceleași reguli nescrise. Adaptarea este esențială, iar cei care nu se conformează sunt excluși din colectiv. Printre copii, concurența se manifestă prin telefon, îmbrăcăminte și comportament, iar prietenii sunt aleși pe aceste criterii. Totuși, nu toți copiii au oportunitatea de a munci de mici, iar cei care beneficiază de sprijinul părinților se bazează pe acest suport în orice moment de dificultate.

Responsabilizarea copiilor este crucială. Părinții pot sacrifica o cameră pentru a le oferi un spațiu personal, unde să-și creeze propriul univers. De exemplu, în familia mea, cine rămânea ultimul la masă spăla farfuriile. De asemenea, ordinea în șifonier era importantă, iar băieții mei respectau munca mea și mențineau ordinea.

Totuși, șantajul poate avea consecințe negative, transformând părintele într-un dușman. Împărțirea sarcinilor și negocierea sunt metode mai eficiente pentru a-i implica pe copii în viața de familie. Respectul reciproc este vital. Dacă un copil nu respectă regulile, nu respectă nici părintele și nici munca acestuia. În astfel de cazuri, muncitul în timpul vacanței de vară poate fi o lecție valoroasă despre valoarea banului și respectul pentru ceea ce primesc.

Recompensele financiare pot funcționa temporar pentru responsabilizarea copiilor, dar în timp, aceștia vor percepe încercarea de a fi „cumpărați” și relația se va deteriora. Șantajul emoțional este o altă tactică prin care copiii obțin ceea ce doresc. Toate aceste aspecte pot fi gestionate prin comunicare deschisă și constantă, indiferent de vârsta copilului. Discuțiile sincere ajung întotdeauna la sufletul lor.

Exemplul personal este esențial. Părinții trebuie să fie modele de comportament, deoarece copiii imită gesturile și cuvintele lor. Un copil disciplinat va urma exemplul unei familii organizate.