Una dintre cele mai răspândite erori în sezonul rece este reglarea agentului termic din calorifere la valori excesiv de mari, de 70 – 80 de grade Celsius, independent de vremea de afară sau de gradul de izolare al imobilului. În cazul centralelor în condensare, o temperatură redusă a apei din sistem asigură o eficiență sporită și scade consumul de gaze, conform informațiilor preluate de pe România TV.

Atunci când utilizatorul fixează termostatul la 21 de grade Celsius, se selectează nivelul termic dorit în interiorul camerei. Pe de altă parte, ajustarea temperaturii de pe panoul centralei la 55, 60 sau 70 de grade stabilește exact gradul de încălzire al apei trimise către radiatoare.

Aceste două reglaje colaborează îndeaproape, dar îndeplinesc funcții distincte. Termostatul informează echipamentul când s-a atins plafonul dorit în locuință, în timp ce temperatura de tur reglează cât de caldă este apa ce circulă prin calorifere.

Pentru o centrală modernă în condensare combinată cu un sistem clasic de radiatoare, pragul de 60 de grade Celsius constituie un punct de plecare optim. În perioadele mai calde, anumite locuințe pot funcționa eficient chiar și la 50-55 de grade Celsius, pe când în zilele geroase poate fi necesar un nivel superior, neexistând o valoare standard valabilă pentru toate imobilele.

Echipamentele în condensare au un beneficiu major în raport cu modelele vechi: reușesc să recupereze o parte din căldura generată de vaporii din gazele arse.

Pentru ca acest fenomen de condensare să se producă optim, apa care revine din instalație înapoi spre centrală trebuie să aibă o valoare termică destul de redusă.

Un nivel mai coborât pe circuitul de tur ajută la păstrarea unei temperaturi scăzute pe retur, maximizând astfel randamentul. Drept urmare, o centrală în condensare nu are nevoie de calorifere extrem de fierbinți pentru a încălzi corect locuința.

Poziționarea greșită a termostatului poate crea percepția falsă că în cameră este mai cald sau mai rece decât în realitate, transmițând centralei comenzi eronate.

Nu este suficientă doar alegerea camerei potrivite, ci contează enorm și înălțimea față de sol, peretele suport sau obiectele din jur. Specialiștii sfătuiesc montarea aparatului într-un spațiu unde aerul circulă liber, iar valorile înregistrate reflectă fidel întreaga încăpere.

În cazul sistemelor moderne, înălțimea recomandată este de aproximativ 1,5 metri, în timp ce documentația pentru dispozitivele fără fir menționează un interval de 1,2 – 1,5 metri de la pardoseală.

Acest aspect este esențial deoarece căldura nu se distribuie uniform de la podea până la tavan, aerul cald urcând spre partea superioară. O plasare prea sus poate fi distorsionată de zona caldă, iar una prea joasă va reflecta incorect mediul în care locuiesc oamenii. Respectarea manualului tehnic al fiecărui model rămâne însă prioritară.