În tradiția populară, Ajunul Bobotezei, ziua care precede sărbătoarea propriu-zisă, este considerat chiar mai important decât Boboteaza însăși. Această semnificație aparte vine din multitudinea de practici magico-rituale și din intensitatea sacralității care însoțește această zi.

Ajunul este marcat de post, o tradiție ce poartă credința că cine postește în această zi va avea spor și belșug tot anul. Totodată, în Ajun, preotul trece pe la toate casele cu „Iordanul”, sfințind gospodăriile și pe locuitorii acestora.

Conform tradiției, această noapte este încărcată de magie. Se spune, din bătrâni, că ouăle de corb crapă din cauza gerului, iar puii care ies vor încerca să zboare. În același timp, cerurile se deschid în noaptea de Bobotează, iar celor care reușesc să vadă acest moment divin, Dumnezeu le îndeplinește dorințele.

Fetele nemăritate păstrează vie tradiția aflării ursitului. Ele trebuie să fure sau să primească un fir de busuioc sfințit de la preot și să-l pună sub pernă, pentru a visa chipul celui sortit. O altă metodă spune că, pentru a-l vedea în vis pe viitorul soț, fetele trebuie să-și lege de degetul inelar un fir de mătase roșie împreună cu busuioc.

În trecut, fetele tinere și femeile nemăritate obișnuiau să așeze busuioc la streașina casei, iar dacă a doua zi îl găseau acoperit de chiciură, se credea că se vor căsători cu un băiat bogat.

Ajunul Bobotezei este însoțit și de alte superstiții. De exemplu, se spune că dacă o femeie cade pe gheață în această zi, urmează o nuntă în viitorul apropiat. Totodată, cine va strănuta în ziua de Ajun va avea spor și noroc în anul care vine.