Sărbătoarea Sfântului Ilie, marcată anual pe data de 20 iulie, păstrează o serie de datini și credințe populare transmise din generație în generație. În localitățile rurale din România, un obicei respectat cu strictețe este cel conform căruia merele din noua recoltă nu se consumă până când nu sunt duse la biserică pentru a fi sfințite. Potrivit Playtech.ro, aceste prime fructe sunt dăruite ulterior de pomană pentru pomenirea morților înainte de a fi gustate de membrii familiei.

Mierea reprezintă un alt pilon al tradițiilor din această perioadă, Sfântul Ilie fiind recunoscut drept patronul spiritual al apicultorilor. Aceștia încep recoltarea mierii din stupi chiar în preajma sărbătorii, ocazie cu care se roagă pentru protecția albinelor și pentru un an roditor.

După participarea la liturghie, credincioșii obișnuiesc să împartă fructe de vară, miere și colaci, acte de milostenie dedicate celor adormiți. Totodată, în anumite regiuni ale țării, oamenii duc la sfințit buchete de busuioc sau flori sălbatice, pe care le păstrează în case ca simbol al binecuvântării și al protecției împotriva relelor.

În plan simbolic, Sfântul Ilie este asociat cu fenomenele meteorologice violente ale verii, fiind reprezentat în imaginarul popular ca stăpân al fulgerelor, pe care le folosește împotriva forțelor malefice în timp ce traversează cerul în carul său de foc. Din această cauză, munca la câmp este strict interzisă în ziua praznicului, existând temerea că nerespectarea sărbătorii ar putea atrage furtuni sau grindină.

În prezent, respectarea zilei de 20 iulie rămâne un moment important în viața comunității, fiind dedicat rugăciunii. Se crede că abținerea de la muncile agricole în această zi reprezintă o cale de a păstra belșugul și de a feri gospodăria de stricăciunile provocate de vremea neprielnică.