Creștinii ortodocși sărbătoresc de-a lungul anului mai multe Praznice Împărătești, iar pe 2 februarie este prăznuită Întâmpinarea Domnului, o sărbătoare cu o istorie veche, marcată de evenimente tragice.
Potrivit scrierilor religioase, această sărbătoare își are originea în două momente istorice marcante. Primul a fost un cutremur devastator în Antiohia, în anul 528, care a dus la pierderea multor vieți. Al doilea eveniment a avut loc la Constantinopol, unde, la 13 ani după cutremur, o epidemie de ciumă a decimat populația. În acele vremuri, oamenii au început să organizeze slujbe speciale pentru a cere ajutor divin.
În această zi, în biserici se binecuvântează lumânările, motiv pentru care sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de „Ziua Lumânărilor” sau „Aducerea la Templu a Pruncului Iisus”. În trecut, femeile care nășteau mergeau la templu la 40 de zile după naștere și aduceau ca jertfă o pereche de turturele.
Astfel, conform tradiției biblice, Fecioara Maria L-a dus pe Iisus la templu la 40 de zile după naștere, ceea ce explică de ce și astăzi părinții își duc copiii la biserică la această vârstă, pentru a fi închinați la sfintele icoane. Acest gest simbolizează dăruirea copilului lui Dumnezeu.
O altă semnificație a acestei zile este cinstirea icoanei Maicii Domnului „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeția lui Simeon”. În această icoană, Maica Domnului apare singură, fără Pruncul Iisus, iar inima ei este străpunsă de șapte săbii, simbolizând suferința pe care avea să o îndure.
Sfântul Simeon a profețit durerea pe care Maica Domnului o va simți atunci când Îl va vedea pe Iisus răstignit:
„O, Fecioară Preacurată, sabie de amândouă părțile ascuțite va trece prin inima ta, când vei vedea pe Hristos Fiul tău răstignit pe lemnul Crucii, când îl vei vedea gol, străpuns la mâini și la picioare și mort; atunci mare jale va cuprinde sufletul tău.”
Evanghelia după Luca consemnează că, după împlinirea rânduielilor legii, Iosif și Maria s-au întors în Nazaret, iar Pruncul Iisus „creștea și se întărea, plin de înțelepciune, iar harul lui Dumnezeu era asupra Lui”.
Această zi mai este cunoscută în popor ca Ziua Ursului sau Stretenia, fiind asociată cu numeroase superstiții legate de vreme. Se spune că, în această zi, urșii ies din bârlog, iar comportamentul lor arată cum va fi vremea în următoarele săptămâni.
Dacă pe 2 februarie este soare, ursul își vede umbra, se sperie și se întoarce în bârlog, ceea ce înseamnă că iarna va mai dura. Dacă este înnorat, ursul nu își vede umbra, rămâne afară, iar primăvara se apropie.
O altă tradiție spune că oamenii se ungeau cu grăsime de urs pentru sănătate și protecție, iar cei fricoși erau afumați cu fire din blană de urs pentru a scăpa de temeri. De asemenea, se credea că vremea din această zi prevestește cum va fi până la sărbătoarea Sfântului Gheorghe.
Credincioșii rostesc o rugăciune specială pe 2 februarie, cerând binecuvântarea și protecția lui Dumnezeu:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, care mai înainte ai fost văzut de prooroci ca prin oglindă, iar acum Te-ai arătat ca prunc, purtat în brațele dreptului Simeon pentru mântuirea celor din Adam! […]”
Această rugăciune simbolizează recunoștința pentru iubirea divină și speranța în protecția lui Dumnezeu asupra oamenilor.
