Uleiul sfințit rămas din anul precedent nu trebuie evaluat doar după vechime: proveniența, condițiile de păstrare și întrebuințarea sunt esențiale pentru stabilirea modului în care poate fi folosit. Explicațiile unor preoți, inclusiv cele publicate de Doxologia și prezentate în materialul-sursă, disting între untdelemnul de la Sfântul Maslu și produsele parfumate comercializate în sticluțe.
Arhimandritul Mihail Daniliuc explică, într-un material publicat de Doxologia, că parfumul uleiului și locul din care a fost cumpărat nu garantează că acesta a fost sfințit. Nici imaginea unui sfânt pe ambalaj nu constituie o asemenea dovadă; informația trebuie cerută bisericii sau magazinului de unde provine produsul.
Preotul Andrei Atudori diferențiază Sfântul și Marele Mir de uleiul aromatizat din recipientele mici. Sfântul și Marele Mir are o rânduială specială de pregătire și sfințire și este utilizat în slujbe precise, inclusiv la Taina Mirungerii, în timp ce sticluțele numite popular „mir” nu conțin obligatoriu ulei sfințit.
Recomandările pentru untdelemnul de la Maslu nu se aplică, așadar, automat unui produs cumpărat dintr-un magazin bisericesc sau primit de la cineva întors din pelerinaj. Dacă proveniența nu mai este cunoscută, această incertitudine trebuie explicată preotului, fără atribuirea unei origini presupuse.
Într-un material publicat de Doxologia, preotul Cornel Jupâneanț recomandă păstrarea cu cinste a untdelemnului rămas de la Maslu, într-un loc curat și ales. El menționează întrebuințări religioase, inclusiv folosirea în candelă, acasă sau în biserică.
Preotul Răzvan-George Topală recomandă, la rândul său, păstrarea atentă a untdelemnului, astfel încât acesta să nu se strice. În explicațiile bisericești prezentate în materialul-sursă nu este indicată o regulă generală de înlocuire anuală, dar nici o garanție că orice recipient poate fi păstrat nelimitat.
Nu poate fi stabilit un termen universal de utilizare fără informații despre conținut și păstrare. Contează dacă recipientul a fost deschis, cât de bine a fost închis, unde a stat și dacă are etichetă sau instrucțiuni; formularea „de anul trecut” poate desemna câteva luni sau o perioadă mult mai lungă.
Printre măsurile practice de organizare prezentate în material se numără păstrarea recipientului bine închis, ferit de căldură și lumină puternică, precum și respectarea instrucțiunilor producătorului, dacă există. Separarea de cosmetice și de uleiurile din bucătărie poate preveni confuziile, fără să reprezinte o regulă liturgică privind alegerea unui raft sau dulap.
Dacă sticluța este așezată lângă icoane, apropierea de o candelă aprinsă nu trebuie să ducă la încălzirea ei. Verificarea periodică a recipientelor și etichetele clare pot preveni uitarea, fără să fie necesară deschiderea repetată a tuturor sticluțelor.
În cazul unor suspiciuni privind starea conținutului, materialul recomandă oprirea folosirii până la clarificare, nu consumarea sau aplicarea lui pentru a-i testa starea. Recipientul poate fi prezentat preotului, împreună cu informațiile despre proveniență și eventualele condiții necorespunzătoare de păstrare.
Dacă uleiul nu mai poate fi folosit, este recomandată solicitarea unei îndrumări concrete înainte de aducerea lui la biserică. Recipientele neidentificate nu trebuie lăsate la intrare, lângă lumânări sau în alte locuri fără să fie preluate de cineva, iar amestecarea cu ulei nou nu trebuie folosită pentru a ascunde o problemă a celui vechi.
În privința utilizării, preotul Răzvan-George Topală recomandă în principal ungerea și menționează candela ca posibilitate atunci când există o cantitate prea mare de untdelemn de la Maslu. Această recomandare nu se extinde automat la produsele parfumate, a căror compoziție trebuie cunoscută.
Pentru folosirea în candelă, materialul amintește și măsurile de siguranță asociate unei flăcări deschise: așezarea stabilă, departe de materiale inflamabile, și supravegherea acesteia.
Folosirea untdelemnului de la Maslu la mâncare primește răspunsuri diferite în explicațiile bisericești citate. Preotul Răzvan-George Topală o respinge în articolul său, în timp ce preotul Ioan Valentin Istrati o acceptă atunci când există surplus, într-un răspuns publicat de Doxologia.
În lipsa unei recomandări unanime, materialul îndrumă credincioșii să discute cu preotul care îi îndrumă și să precizeze exact despre ce produs este vorba. Explicațiile privind uleiul alimentar adus la Maslu nu pot fi transferate unui ulei parfumat sau cu ingrediente necunoscute.
Nelămuririle pot privi și recipientele goale, unele având etichete cu icoane, iar altele urme de ulei. Materialul-sursă precizează că nu a identificat, în explicațiile bisericești consultate, o procedură unică pentru toate ambalajele și recomandă cererea de îndrumare înainte de curățare sau predare, mai ales dacă există resturi.
Arderea recipientelor din plastic, spargerea sticlelor sau abandonarea lor în curtea bisericii sunt prezentate drept soluții nepotrivite. Predarea trebuie făcută unei persoane care știe ce primește.
Pentru evitarea acumulării, materialul recomandă verificarea cantităților existente înaintea unui pelerinaj și discutarea cu preotul, înaintea unei noi slujbe, despre cantitatea potrivită de ulei, care poate fi mică pentru nevoile familiei. La primirea unei sticluțe, sunt utile întrebările despre conținut și întrebuințare, păstrarea ambalajului informativ și notarea provenienței, datei și explicațiilor primite.
Recipientele identificate pot fi ținute separat de cele cu proveniență necunoscută, fără combinarea resturilor doar pentru reducerea numărului de sticluțe. Dacă uleiul este oferit altcuiva, trebuie transmise și informațiile despre el, nu dăruit un recipient neidentificat doar pentru eliberarea spațiului.
