O rugăciune scurtă, dar profundă, dedicată începutului săptămânii, invită credincioșii să-și aducă aminte de mila și iertarea divină, oferindu-le alinare sufletească prin rostirea acesteia. Aceasta îndeamnă la o reflecție umilă asupra păcatelor și la încredințarea voinței în mâinile lui Dumnezeu, cerând protecție și ajutor pentru suflet.

„Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință recunosc și mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale dumnezeiești. Deci, astăzi, că este luni și începutul săptămânii, mă rog cu umilință îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și fără de voie, și-mi ajută să pun început bun și să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire!”

Rugăciunea continuă cu o oferire completă a sufletului, trupului și voinței către Dumnezeu, cerând ca voia divină să se împlinească:

„O Doamne, astăzi îți dau sufletul și trupul meu și voința mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după buna plăcerea Ta. Pedepseste-mă, Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de mărirea Ta în rai.”

În continuare, credincioșii sunt îndemnați să se închine și să ceară sprijinul sfinților îngeri păzitori, recunoscând rolul lor protector în viața de zi cu zi:

„La aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic: O, cereștilor ajutători și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul și conducerea ce ne-o dați în toate zilele nouă, nevrednicilor și păcătoșilor. Scutiți-mă de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, ca să nu mai păcătuiesc de acum înainte înaintea Dumnezeului meu! Învrednicește-mă să vă văd la moartea mea, stând în jurul meu și să duceți sufletul meu în cer, ca să se închine mărirea Feței lui Dumnezeu, iar vouă să vă mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut pentru mine și binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci.”

Amin.