Ghimbirul este studiat pentru posibilele efecte asupra colesterolului, grețurilor, inflamației și unor parametri metabolici. Unele cercetări au raportat rezultate promițătoare, dar acestea nu demonstrează că planta poate trata bolile investigate, iar consumul de ghimbir nu trebuie să înlocuiască tratamentele prescrise sau evaluarea medicală.
Folosit de secole în bucătărie și în medicina tradițională din diferite regiuni ale lumii, ghimbirul poate fi consumat proaspăt, în preparate sau sub formă de ceai. Suplimentele și extractele concentrate necesită însă mai multă prudență, deoarece cantitățile administrate și posibilele interacțiuni cu medicamentele diferă de cele asociate utilizării culinare.
În cercetările privind profilul lipidic, unele studii și analize ale studiilor existente au observat asocieri între administrarea ghimbirului și modificări ale colesterolului total, colesterolului LDL și trigliceridelor. Studiile diferă însă în privința dozelor, a duratei administrării și a caracteristicilor participanților.
Colesterolul are un rol esențial în organism, dar valorile crescute ale anumitor fracțiuni pot contribui la riscul cardiovascular. În special, nivelul ridicat al colesterolului LDL este considerat un factor important de risc pentru bolile cardiovasculare, motiv pentru care cercetătorii analizează și posibilul rol complementar al alimentației în menținerea unui profil lipidic sănătos.
Printre substanțele investigate se află gingerolii și shogaolii, compuși bioactivi ai ghimbirului. Cercetătorii încearcă să stabilească în ce mod aceștia ar putea influența metabolismul lipidelor și mecanisme implicate în sănătatea cardiovasculară.
Rezultatele nu reprezintă o dovadă că ceaiul de ghimbir poate trata colesterolul crescut. Medicamentele prescrise au indicații și dovezi specifice, iar persoanele care le folosesc nu ar trebui să renunțe la ele pentru a consuma ghimbir; orice schimbare a tratamentului trebuie discutată cu medicul.
Un alt domeniu de cercetare privește activitatea antioxidantă și antiinflamatoare a compușilor din ghimbir. Compușii fenolici au demonstrat proprietăți antioxidante în diferite modele experimentale, în contextul în care stresul oxidativ și inflamația cronică sunt implicate în numeroase procese patologice, inclusiv în mecanisme cercetate în bolile cardiovasculare.
Totuși, rezultatele de laborator nu sunt echivalente cu efectele clinice asupra unei persoane. Prezența antioxidanților într-un aliment nu dovedește că acesta poate preveni sau vindeca o boală.
Efectul asupra grețurilor se numără printre cele mai cercetate utilizări ale ghimbirului. Există dovezi că acesta poate ajuta în anumite forme de greață și vărsături, inclusiv în situații asociate sarcinii.
Femeile însărcinate ar trebui să discute cu medicul înainte de a utiliza suplimente sau cantități mari de ghimbir, deoarece doza și particularitățile fiecărei sarcini contează. Ghimbirul este utilizat de unele persoane și pentru răul de mișcare, însă rezultatele cercetărilor nu sunt uniforme.
Greața poate avea cauze diverse, de la probleme digestive, infecții și migrene până la administrarea unor medicamente sau alte afecțiuni. Simptomele severe, persistente, repetate ori însoțite de alte manifestări îngrijorătoare necesită evaluare medicală, care nu trebuie amânată prin folosirea ghimbirului.
În privința glicemiei, unele studii au raportat modificări ale anumitor parametri metabolici după administrarea ghimbirului. Aceste observații nu înseamnă că planta poate trata diabetul.
Persoanele diagnosticate cu diabet trebuie să urmeze schema terapeutică stabilită împreună cu medicul. Modificarea tratamentului pe baza informațiilor despre un aliment sau un supliment poate avea consecințe serioase.
Compușii activi ai ghimbirului au fost analizați și în legătură cu inflamația și durerile asociate osteoartritei. Unele persoane raportează ameliorări, iar anumite studii au identificat efecte favorabile, însă rezultatele trebuie interpretate în context.
Durerile articulare pot avea cauze diferite, iar tratamentul depinde de diagnostic și severitate. Ghimbirul nu înlocuiește consultația, fizioterapia sau medicamentele atunci când acestea sunt necesare.
Rezultatele preliminare favorabile nu echivalează cu existența unui tratament. Pentru evaluarea efectelor sunt necesare studii bine realizate, cu suficienți participanți și perioade adecvate de urmărire.
În alimentație, ghimbirul poate adăuga aromă fără a necesita cantități mari de sare sau zahăr. Poate fi ras sau tăiat și folosit în supe, sosuri, preparate asiatice, combinații cu legume, orez, carne ori pește, precum și în smoothie-uri și alte băuturi.
Pentru ceai, rădăcina proaspătă poate fi tăiată în felii și infuzată în apă fierbinte. Integrarea sa într-o dietă variată și echilibrată nu compensează însă alimentația dezechilibrată, sedentarismul, fumatul sau alți factori de risc cardiovascular.
Capsulele și extractele pot furniza cantități mult mai concentrate decât cele utilizate la gătit. Persoanele care iau anticoagulante sau alte medicamente ce influențează coagularea ar trebui să consulte medicul ori farmacistul înainte de a folosi suplimente cu ghimbir.
Prudența este necesară și în cazul tratamentelor pentru diabet sau pentru controlul tensiunii arteriale. Posibilele interacțiuni depind de produs, doză, medicamentele administrate și starea persoanei.
Ghimbirul poate provoca arsuri la stomac, disconfort abdominal sau iritație digestivă, mai ales în cantități mari, iar toleranța diferă de la o persoană la alta. Pentru majoritatea oamenilor, utilizarea în cantități culinare obișnuite este o modalitate de a-l include în alimentație, dacă este bine tolerat; suplimentele concentrate necesită atenție suplimentară, mai ales în cazul persoanelor care urmează tratamente medicamentoase.
