Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, pe 26 octombrie 2026, iar pe 27 octombrie îl cinstesc pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. Deși au nume asemănătoare și sunt pomeniți în zile consecutive, cei doi au trăit în epoci diferite, nu au fost rude și nu au avut o legătură directă în timpul vieții.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în cetatea Tesalonic, pe teritoriul Greciei de astăzi. Potrivit tradiției creștine, provenea dintr-o familie înstărită, ocupa o funcție importantă în administrația romană și și-a mărturisit public credința în Hristos într-o perioadă de persecuții împotriva creștinilor.
Prezentat și ca soldat, Dimitrie a fost întemnițat pentru credința sa în timpul împăratului Maximian. Tradiția bisericească spune că a fost ucis cu sulițele, fiind cinstit ca unul dintre marii mucenici ai creștinătății.
Denumirea de Izvorâtorul de Mir este legată de tradiția religioasă potrivit căreia din moaștele sale a izvorât mir bine mirositor, considerat de credincioși un semn al sfințeniei. Moaștele sunt cinstite în Biserica Sfântul Dimitrie din Tesalonic, Grecia.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit în mod deosebit în Grecia și în România, unde numeroase biserici îi poartă hramul.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, cunoscut și ca Dimitrie Basarabov, a trăit, potrivit tradiției bisericești, în secolul al XIII-lea, în satul Basarabovo, lângă orașul Ruse, în Bulgaria de astăzi. A fost un monah cu viață ascetică, dedicată rugăciunii și smereniei.
Tradiția spune că, în tinerețe, a fost păstor, iar ulterior s-a retras într-o peșteră din apropierea râului Lom, unde a dus o viață de liniște și rugăciune. După moartea sa, moaștele au fost descoperite în împrejurări pe care credincioșii le consideră minunate.
Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou se află la Catedrala Patriarhală din București, unde credincioșii se pot închina. Au fost aduse în Capitală în anul 1774, în timpul războiului ruso-turc, și au rămas aici de atunci.
După aducerea moaștelor, credincioșii au început să îi acorde o cinstire deosebită și să îi ceară ajutorul în momente dificile. Potrivit tradiției bisericești, mijlocirea sa a fost invocată în timpul unor epidemii și al altor încercări prin care a trecut Bucureștiul.
În anul 1792, Sfântul Dimitrie cel Nou a fost proclamat Ocrotitorul Bucureștilor. De-a lungul timpului, credincioșii i-au atribuit numeroase minuni și ajutoare, iar cinstirea sa s-a răspândit în întreaga țară.
În fiecare an, în preajma zilei de 27 octombrie, numeroși credincioși participă la pelerinajul din București, vin la slujbele de la Catedrala Patriarhală și se închină la moaștele sfântului. Manifestarea religioasă este una dintre cele mai importante din Capitală.
În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, ziua de 26 octombrie este dedicată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, iar cea de 27 octombrie, Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Succesiunea sărbătorilor ține de calendarul bisericesc, nu de o legătură de rudenie între cei doi și nici de faptul că ar fi murit la o zi distanță.
Pentru credincioși, cele două sărbători sunt prilejuri de rugăciune și recunoștință. Printre practicile religioase asociate acestor zile se numără participarea la Sfânta Liturghie, cinstirea celor doi sfinți și aprinderea lumânărilor pentru sănătatea celor apropiați și pentru odihna celor decedați.
Alte gesturi sunt oferirea de alimente sau bunuri folositoare persoanelor nevoiașe, rugăciunea pentru bolnavi și pentru cei aflați în dificultate, precum și faptele bune făcute fără a aștepta ceva în schimb. Păstrarea liniștii în familie și evitarea certurilor ori a vorbelor grele sunt, de asemenea, asociate acestor zile.
Aceste practici sunt forme de exprimare a credinței și a grijii față de ceilalți, nu condiții pentru obținerea norocului sau a bunăstării materiale.
În tradițiile populare românești, marile sărbători erau zile în care muncile grele erau lăsate deoparte, iar timpul era dedicat mai ales familiei și rugăciunii. În unele gospodării se păstrează obiceiul de a amâna spălatul rufelor, cusutul și alte treburi care nu sunt urgente.
Există și superstiții potrivit cărora împrumutarea banilor sau scoaterea unor lucruri din casă în zilele de sărbătoare ar duce la pierderea sporului gospodăriei. Aceste credințe populare sunt distincte de învățătura Bisericii: nu există o regulă religioasă potrivit căreia un împrumut sau o activitate casnică ar atrage automat ghinionul.
În plan religios, ajutorarea celor aflați în nevoie, milostenia și grija față de familie au prioritate față de respectarea superstițiilor.
Cele două sărbători sunt și ocazii de celebrare a onomasticii pentru persoanele cu nume derivate din Dimitrie. Printre acestea se numără Dumitru, Dumitruț, Dumitrel, Mitică, Miticuță, Dimitrie, Demetru, Dumitra, Dumitrița și Mitrița.
În mod obișnuit, cei care poartă aceste nume își sărbătoresc onomastica pe 26 octombrie, de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Unele persoane aleg ziua de 27 octombrie, când este pomenit Sfântul Dimitrie cel Nou.
