Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este sărbătorit pe 26 octombrie, în calendarul creștin-ortodox. În tradiția populară din România, mai ales în mediul rural, ziua marchează începutul iernii pastorale și este însoțită de obiceiuri legate de încheierea muncilor agricole, pomenirea morților și pregătirile pentru sezonul rece.
Cunoscut și ca Sfântul Dumitru, acesta a trăit în secolul al III-lea, în Tesalonic, și a fost ofițer de rang înalt în armata romană. Creștin devotat, a refuzat să renunțe la credință în timpul persecuțiilor, fiind condamnat la moarte și devenind martir.
Este venerat atât de Biserica Ortodoxă, cât și de Biserica Catolică și este considerat ocrotitor al orașelor, al soldaților și al păstorilor. În calendarul popular, sărbătoarea sa este asociată cu trecerea de la toamnă la iarnă.
Unul dintre obiceiurile acestei perioade este aprinderea Focului lui Sâmedru, în seara din ajunul sărbătorii. Practicat mai ales în zonele de munte, acesta îi adună pe păstori în jurul focului pentru a marca încheierea sezonului pastoral.
Potrivit credințelor populare, focul ar alunga spiritele rele și ar proteja animalele pe durata iernii. În unele regiuni, tinerii sar peste flăcări pentru noroc, iar bătrânii aruncă în foc boabe de porumb, în speranța unei recolte bogate în anul următor.
Vremea din 26 octombrie este interpretată, în tradiția populară, ca un semn pentru iarna care urmează. Vremea frumoasă ar prevesti o iarnă blândă și scurtă, în timp ce ploaia sau ninsoarea ar anunța una grea și lungă.
În multe sate, sărbătoarea include și pomenirea celor morți, pentru care se împart colaci, fructe și lumânări aprinse. Obiceiul este însoțit de credința că sufletele celor decedați sunt mai aproape de cei vii în această zi și că rugăciunile pentru ei au o putere deosebită.
Tot în calendarul popular, Sfântul Dumitru marchează încheierea muncilor agricole și perioada în care gospodarii își pregătesc proviziile pentru iarnă. Credința că natura intră în repaus este însoțită de ideea că pământul nu ar mai trebui lucrat după această dată.
Restricțiile asociate zilei țin de tradiții și superstiții populare. Munca la câmp de Sfântul Dumitru este considerată aducătoare de ghinion, pagube sau recolte slabe în anul următor, ziua fiind rezervată, potrivit acestor credințe, odihnei și rugăciunii.
O altă superstiție privește tunsul și pieptănatul, despre care se spune că ar aduce nenorocire. Tăierea părului în această zi este asociată, în credința populară, cu posibile pierderi financiare sau probleme de sănătate.
Împrumutarea banilor ori a bunurilor este, de asemenea, evitată, din credința că ar atrage sărăcia. Tradiția pune în schimb accent pe păstrarea bunurilor și pe recunoștința pentru cele primite.
Certurile sunt considerate un alt semn de ghinion în ziua sărbătorii. Potrivit superstiției, cei care intră în conflict de Sfântul Dumitru ar avea parte de neînțelegeri pe tot parcursul anului.
