Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, cunoscut și ca Sfântul Dumitru sau Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, este sărbătorit de creștini în fiecare an, pe 26 octombrie. În tradiția populară, sărbătoarea este asociată cu începutul iernii și cu obiceiuri de protejare a gospodăriei, a copiilor și a animalelor, potrivit Adevărul.
Publicația prezintă această zi drept cel mai important eveniment religios al toamnei. Potrivit credințelor populare relatate, de Sfântul Dumitru se usucă toate plantele, iar căldura intră în pământ, lăsând loc anotimpului rece.
În ajunul sărbătorii, în satele românești sunt aprinse focurile lui Sâmedru. Copiii sar peste ele pentru a fi sănătoși tot anul, iar după stingerea focului, țăranii aruncă un cărbune în grădină, în credința că acesta va ajuta pământul să rodească.
Tradiția atribuie focului un rol de purificare și protecție împotriva relelor, a necazurilor și a fiarelor pădurii. Tot potrivit credinței populare, morții ar veni să se încălzească la aceste focuri.
Copiii dansează în jurul focului sau sar peste el după ce flăcările se domolesc, obiceiul fiind asociat cu protejarea lor. Tinerii sar, chiuie și joacă în speranța că se vor căsători curând.
În gospodării, femeile împart copiilor fructe uscate, mere, nuci și covrigi, iar în biserici sunt ținute slujbe speciale.
Potrivit scrierilor teologice invocate de Adevărul, Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor. Un obicei popular legat de această zi spune că ciobanii pot afla cum va fi iarna punând un cojoc în mijlocul oilor și urmărind ce oaie se așază pe el.
Dacă pe cojoc se culcă o oaie neagră, credința populară spune că iarna va fi blândă. Dacă se așază o oaie albă, aceasta ar prevesti o iarnă aspră.
Sărbătoarea este marcată cu cruce roșie în calendar și este însoțită de mai multe interdicții populare. Potrivit acestora, oamenii nu ar trebui să lucreze, pentru a nu avea necazuri, să se certe ori să se supere.
Tot în tradiția populară se spune că în această zi nu se coase, nu se tricotează, nu se spală și nu se mătură gospodăria. Alte obiceiuri îndeamnă la generozitate: oamenii nu ar trebui să fie zgârciți cu banii sau alimentele, să îi refuze pe săraci ori să lase ziua să treacă fără o faptă de milostenie.
Conform relatării din Sinaxare prezentate de Adevărul, Sfântul Dimitrie a trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305) și a fost fiul prefectului din Tesalonic. După moartea tatălui său, a fost numit guvernator al Tesalonicului datorită calităților sale.
Aceeași relatare arată că Dimitrie a fost întemnițat pentru că nu și-a ascuns credința creștină. În acea perioadă, creștinii erau pedepsiți prin trimiterea la lupte cu gladiatorii, confruntări descrise în material drept unele în care aceștia deveneau victime sigure.
Potrivit tradiției religioase redate de publicație, un tânăr creștin numit Nestor i-a cerut lui Dimitrie binecuvântarea pentru a-l ucide pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, și a pune astfel capăt luptelor sângeroase. Dimitrie i-a făcut semnul crucii pe frunte și i-a spus că îl va birui pe Lie și îl va mărturisi pe Hristos.
Relatarea religioasă atribuie rugăciunilor Sfântului Dimitrie victoria lui Nestor, care l-a străpuns cu lancea pe Lie. După luptă, împăratul Maximian a poruncit decapitarea lui Nestor și uciderea lui Dimitrie prin străpungere cu sulițele.
Tot potrivit acestei tradiții, din trupul lui Dimitrie ar fi curs mir tămăduitor de boli, nu sânge.
