Agrișele sunt fructe care, din păcate, nu sunt la fel de populare ca citricele, deși furnizează o cantitate mai mare de vitamina C. Aceste fructe întăresc imunitatea datorită conținutului bogat în vitamine și săruri minerale precum acidul citric, acidul malic, acidul tartric, celuloza, calciu, fier, fosfor, potasiu, zaharuri, vitamina C, A, B1, B2, și P. De asemenea, agrișele ajută la menținerea nivelului colesterolului sub control și scad tensiunea arterială, având puține calorii și protejând rinichii și ficatul.
În România, agrișele pot fi cultivate, dar se găsesc pe suprafețe mici, în special în Ardeal, și se coc în perioada iunie-iulie. Din punct de vedere botanic, agrișele sunt bace cu o greutate medie de 4.10 grame și fac parte din familia Grossulariaceae.
Fructele de agriș sunt o sursă bogată de vitamina C și fibre solubile. O porție de 100 grame de agrișe furnizează aproximativ un sfert din necesarul zilnic de vitamina C al unui adult. Agrișele au un gust acrișor, situat între ananas și căpșuni, și se pot consuma atât verzi, cât și când devin mai roz și mai moi. Aceste fructe au un puternic rol antioxidant și, datorită berbaminei pe care o conțin, stimulează celulele albe din sânge, întărind sistemul imunitar.
Un sirop făcut din agrișe și miere este foarte eficient în cazuri de răceală.
Puțină lume știe că agrișele nu se consumă doar crude. Ele pot fi folosite pentru acrirea ciorbelor sau a sosurilor, se poate face nectar sau dulceață din agrișe. De asemenea, se pot folosi în salate sau gătite cu măr sau ghimbir ca un sos pentru felul principal de mâncare.
Ceaiul de agrișe este benefic pentru diabetici, ajutând la normalizarea glicemiei, tratează anemia, stimulează apetitul și sprijină procesul metabolic. Agrișele mențin rinichii sănătoși, prevenind infecțiile urinare și uterine datorită proprietăților antibacteriene. Sucul de agrișe este util pentru îmbunătățirea vederii, reducerea riscului de cataractă sau hipermetropie, dar și al degenerării maculare. Consumul acestor fructe aduce beneficii importante asupra fertilității feminine și protejării aparatului reproducător, menținând pielea sănătoasă prin nivelul ridicat de vitamina C, care contribuie la producția de colagen, iar antioxidanții combat efectul radicalilor liberi.
Planta de agriș este un arbust rustic, cu aspect de tufă, cu tulpini ce cresc până la 1-1,5 metri înălțime. Scoarța este cenușie și poate avea spini, în funcție de soi. Pe tulpinile de 2-3 ani se formează ramuri de rod scurte, de tip buchet. Agrișul preferă climatul umed și răcoros, dar nu are cerințe specifice față de temperatură. Valorile optime în perioada de vegetație sunt între 15-25 grade Celsius, iar iarna rezistă până la -32 grade Celsius și vara până la maximum 40 grade Celsius, începând să se ofilească la peste 30 grade Celsius. Cel mai bine se dezvoltă pe soluri ușoare, mijlocii, cu pH între 4,6 și 5, în zone cu lumină ridicată.
Perioada optimă de plantare este toamna, la sfârșitul lunii octombrie, cu o distanță de 2,5-3 m între rânduri și 0,8-1 m între plante, pe rând, pentru soiurile de vigoare mică. Gropile trebuie să aibă dimensiunile de 40 x 40 x 40 cm, în fiecare groapă administrându-se 5-6 kg de gunoi de grajd. La plantare, rădăcinile se așează răsfirate în groapă, apoi se tasează pământul din jurul arbustului, fiind recomandată mulcirea solului cu rumeguș sau agrotextil.
În primii 2-3 ani de la plantare, întreținerea solului din plantație este esențială. În perioadele de secetă prelungită este necesară aplicarea irigațiilor. Anual se recomandă folosirea îngrășămintelor chimice de tip NPK. Tăierile sunt necesare pentru formarea coroanei arbuștilor, aerisirea coroanei și asigurarea unei cantități optime de lumină pentru frunze.
Bolile întâlnite la agriș sunt făinarea, antracnoza și rugina, iar dăunătorii includ afidele, cotarul și sfredelitorul tulpinilor.
